Alternativ Quartet - Aripi
Rezultat: In caz ca nu-i stii, particula alternative din titulatura clujenilor poate fi una confuza. Dealtfel in zilele noastre alternative si indie nu mai reprezinta mare lucru. E o figura de stil care si-a pierdut din prestanta, caci trecut-au vremurile cand notiunile astea erau lipite ca etichete pentru Happy Mondays, Suede, Husker Du, Jane s Addiction si alte 3.489 de trupe.
Sunt perfect constient ca muzica de conceptie (cu ghilimele de rigoare) are nevoie de piese complexe. A se citi luuuungi si a se asculta bucati de Pink Floyd, Dream Theater, Manowar sau Can. Cei de la Alternative Quartet nu exagereaza in acest domeniu, spre linistea noastra. Si totusi, primele chitari ale piesei de deschidere din acest disc, Aripi, se aud numai dupa 60 de secunde in care ascultatorul are parte de niscaiva vocalize. Pe parcurs piesa prinde cheag si capata un riff aproape slagaros extras parca din Boy-ul celor de la U2. Per ansamblu, atmosfera sonora e una cat se poate de linistita. La fel ca si pe urmatoarele doua melodii din acest disc, smecher intitulate Apocnis vitro si Sunet prea dactil. Apropo de Apocnis, stie cineva ce inseamna acest cuvant? Unica explicatie ar fi aceea ca citit invers este sincopa. Are altcineva alte sugestii? De efect e si dactil, extras parca din Scrisoarea a 2-a de Eminescu. Primul moment mai vioi este Uite pe ce calc, care totodata prilejuieste primul contact cu vocea “in full efect” a solistului Marcel Hosu. O deosebita savoare se ragaseste undeva pe la mijlocul piesei cand pret de secunde totul “ingheata”, doar ca mai apoi sa reintre cat se poate de furios in riff-uri murdare si de efect.
Din pacate masterizarea e o hiba, nu numai la piesa asta. Jihad si pace face parte tot din categoria “decenta” a acestui album, care poate avea un plus si in cazul in care v-ati saturat de textele atat-de-tampite si conservatoare ale muzicii romanesti. „Carare batuta imi aduce/in viata umbra frica/Lupta cu tine senin/Atinge goana frica chin/Tot ce e viu si frumos/Se petrece doar in tine“ poate avea o semnificatie aparte atunci cand se aude in contextul melodiei. Cazi incet este o mostra de progressive rock cu arome indraznete, iar farmecul versurilor neconventionale se regaseste din nou in piesa Tren, care debuteaza lejer dar prinde „viteza” pe parcurs. Toshiga ii nu e tocmai cel mai izbutit punct al discului, fiind mult prea meditativa, iar Carne vie e exact opusul acesteia stabilind coordonatele sunetului in zona aceea zgomotoasa experimentata adesea si de Sonic Youth. Poate daca acest disc avea mai multe „nebunii” de acest fel si mai putine incursiuni in progressive, ar fi fost si mai bine. Cel putin pentru urechile subsemnatului. Calatoria muzicala in lumea clujenilor se sfarseste cu 6582738073, care are parte de un text deosebit: „In vis astept dar unii dorm sa apere luna/doi simpli visatori cu aripi smulse din noi/cand sunetul curat asteapta dornic furtuna/nimic nu mai opreste nu mai sta printre noi“.
N-as cataloga produsul asta rock alternativ. Nu e nici pe departe alternativul ala trendy adoptat de o caruta de trupe made in Bucuresti care copieaza alandala ceea ce se canta prin UK in deceniile trecute. L-as numi un soi de psychadelic cu usoare arome din zona experimentala, incadrabil in post – rock. Se simte din piese si din abordare ca baietii astia creeaza „from soul” si asta e un lucru de apreciat. Alte laude merg catre textele profund neconventionale si pentru apropierea lor de partea „noise” a muzicii. Conceptia e OK dar sound-ul putea fi masterizat mult mai bine, iar acest fapt altereaza nitel produsul finit. Drumul spre care se indreapta clujenii astia ar putea fi undeva intre zona Sigur Ros si Animal Collective. Sau Pink Floyd, Radiohead si Amplifier. Si lista poate continua la nesfarsit. Pe plan national, alternativii sunt verisorii timisorenilor de la Egocentrics desi exista multe multe deosebiri intre ei. Si asa ajung sa ma enervez iarasi, fiindca atunci cand e sa descrii muzica unei trupe mai altfel din Romania, termenii de comparatie de pe la noi sunt mirifici dar lipsesc cu desavarsire. Chiar daca nu e intocmai genul de muzica care „ma scutura“, albumul celor de la Alternative Quartet e unul reusit. Insa categoric, eu as schimba numele formatiei in Psycho Quartet....
Recomandari: Pentru cei carora nu le e frica de experimente.
Comentarii
Trimiteți un comentariu