ROA - Rise of Artificial
Rezultat: Daca nu ati fost plecat din Romania in ultima jumatate de an e foarte probabil sa fi auzit undeva melodia aceea cu „Fara numar/fara numere/doar cu litere/scriu versuri/de parca sunt la admitere“. Iar daca ati luat deja contact cu „Ne place” evident v-ati format o idee asupra a ceea ce veti gasi pe acest disc.
Asteptarile au fost cat se poate de mari, iar cele doua minti luminate din spatele acestui proiect s-au achitat de minune de ele. Intr-un asemenea hal incat au scos pe teava unul din cele mai misto albume din muzica „moderna” a Romaniei din ultima vreme, care reuseste sa impace intr-un mod elegant tabara celor avizi de pop si texte usurele cu aceea care aprecieaza subtilitatile beat-urilor din categoria dubstep, dnb, breakbeat si alte bunataturi incluse in aceasta familie electronica.
Printre cele 17 piese de sine statatoare ale discului se regasesc atat texte in engleza cat si in romana, ponderea acestora din urma fiind insa mai mare. Este cat se poate de laudabila aceasta initiativa, fiindca putini artisti autohtoni din zona electronica (si nu numai) au „sange”-n instalatie pentru a-si exprima trairile artistice in frumoasa noastra limba. Atunci cand sunt scrise „cu cap” versurile romanesti pot fi de efect, iar acesta este un atu al acestui disc. Spun asta fiindca traducerea de la Ne Place – We like it – suna cam asa: In the morning, bing bong/ we play our favourite song/Cuz we like it, we like it, we like it, like it, like it“. Iar portiunea cu „No Numbers/just capital letters/ Put dem lyrics on di paper“ e de domeniul lui Fernandel. Sa mai zica cineva ca limba noastra nu e frumoasa...Din fericire, albumul ROA se deschide cu romanescul „ne place” si omite varianta british a acestui hit si contine cateva mega – piese populare ca text dar inovatoare ca si instrumentatii, cel putin in raport cu ceea ce se aude in domeniul acesta prin tarisoara noastra. Ma gandesc aici in primul rand la Disco Bar, care amesteca genial un sound de chitara electronica cu beat-ul electronic nu foarte inovator dar care se potriveste de minune in acest context. Daca asculti de mai multe ori bucata asta care spune „cine a pus discoteca in drum/ori a fost dealer ori a fost nebun/cine a pus alcoolul pe masa/ e distribuitor sau fugit de acasa/cine a pus iarba in gura ori a adormit ori mai baga o tura/cine a dat muzica la maxim ori e surd ori e sofer pe taxi“ e practic imposibil sa nu te apuci sa dansezi, iar atunci cand ajungi la portiunea cu „toate fetele sunt la disco bar/uite ca a venit si Pablo Escobar“ te apuca un ras isteric de parca ai fi vizionat cateva episoade din Seinfeld pe repeat. Muzical aici se simte un aer care aduce cu Kids-ul celor de la MGMT, ceea ce e cat se poate de bine in opinia subsemnatului. Piesa asta pur si simplu merita sa fie un viitor single, believe me!
Textele demential de reusite continua si-n Gradina de vara, unde esti delectat cu „Vine vara bine-ti pare, in gradina ai o floare/Floare de nu ma uita, da-mi un mail sau da-mi ceva/Vine vara bine-ti pare, in gradina ai o floare/Floare de nu ma uita, lecitina-i mama ta“. Nu am inteles exact care e rostul finalului in care Junkyard decreteaza „Gone with the wind and splashed on a windshield“, dar fiindca piesa curge cat se poate de bine acesta e un amanunt absolut nesemnificativ in ecuatia problemei. Daca ati urmarit cariera lui Junkyard, se prea poate sa stiti ca piesa numita O natiune de emsii a fost inclusa cu mult timp in urma pe o compilatie scoasa de RFI care purta numele Coloeurs de Bucaharest. Evident in alta varianta. Dealtfel mai multe piese de aici vin din vremuri mai vechi cand Junkyard pregatea un disc solo. De nota zece e ironia fina din aceasta piesa, de care nu scapa nici radiourile kitch fm din tarisoara noastra: „Get up stand up come on put your hands up/trei lulele trei surcele s-am facut un dance- hop/plange radioul de atata fericire toata romania in supradoza de iubire/Turn on the talk show invitatul e un bou/ moderatoarea e pe pastile din nou/Sit down perfect halucinatii in direct/Breaking news: s-a furat luna de pe traiect“. Mai putin inspirat mi se pare versul „E rost de agatat...Ce?Flocii de fermoar“ tot din aceasta piesa, dar nimeni nu e perfect....Alte doua bucati de exceptie din aceasta colectie de cantece sunt Malfunction si Aripi in vant, aceasta din urma creandu-ti impresia ca e undeva intre Suie Paparude si Timpuri Noi. M-as fi bucurat ca si alte piese de aici sa fie pe aceeasi linie, dar poate...pe viitor. Deocamdata mai avem aici cateva melodii absolut decente, cu texte sugubete cum ar fi : „Din Oceanul Pacific a iesit un fraier/si pe coada lui scria uita-te in aer/ vezi ca poate pica ceva in gura ta/iar daca nu pica mai bine te cari in Europa“. Sau chiar „Economia romaneasca e un fel de second hand/un fel de second hand al Europei noi/Toti copii stau in casa s’o sa ajunga niste boi/reprezint o generatie expusa la vibratia masinii de facut gunoi/Reprezint o tara din care lumea vrea afara/Lumea vrea afara ca sa scape de gunoi“ (Big Boi). Nici urmatorul single programat sa apara din acest disc, Pe Pamant nu e de neglijat („Intru in butarie sa-mi iau o felie de simpla omenie/Nu gasesc“) iar King wannabe are un sound de tobe nitel prea „romanesti” ca si masterizare. Top of the morning nu e un cover dupa House Of Pain cu aceeasi piesa, din fericire. Ne place si Electronique simpatique, care e pur si simplu merveilleux. Una pesta alta: partile bune le eclipseaza pe cele mai putin reusite iar Artificial face ca ROA sa devina un nume important in piata autohtona.
Bag mana-n foc ca daca Unu si Junkyard aveau proasta inspiratie de a scoate Ne place numai in limba engleza, n-ar fi avut prea mare succes. Cel putin nu la noi in tara, unde vanzatorii ambulanti care-si spun creatori de playlist-uri la radio au mintea obturata de bullshit-urile cu care ne servesc pe tava. Prin acest album ROA reuseste sa apropie tendintele muzicii electronice d-afara cu aspiratiile ascultatorului obisnuit care-si doreste un text facil si usor de retinut. Daca am trai intr-o tara normala, discul ar intra direct pe prima pozitie a topului oficial de albume din Romania. Indiferent de posibilul succes pe care il va avea sau nu peste hotare, discul asta e un pretendent serios la categoria cele mai bune albume ale anului 2011 in Romania.
Recomandari: Fara restrictii, de la Junkyard si Unu pentru toata lumea!
Comentarii
Trimiteți un comentariu