ATB - Distant earth
Rezultat: Spre deosebire de altii, care prefera sa scoata cate un disc de fiecare data cand considera ca au ceva de transmis lumii, muzicianul ATB e un expert in materialele foarte lungi, adica in albume cel putin duble.
Exact ca si Future Memories (2009), Trilogy (2007) si Two Worlds (2000) si aceasta realizare are parte de doua CD-uri separate, iar pentru cei care prefera sa dea banii pe varianta deluxe, materialul acesta se intinde pe durata a trei CD-uri! Revenind la varianta „normala”, acest Distant Earth are cateva momente reusite dar epateaza in primul rand gratie lungimii lui. E greu si-n alte „felii”, dar in domeniul muzicii „dance” e practic imposibil sa creezi 25 de piese care sa fie hundert prozent reusite. Acesta e marele minus, fiindca durata mult prea mare a discului te face la un moment dat sa dai skip peste piese si instaureaza o usoara stare de plictiseala in cazul unei auditii atente. Indubitabil, daca discul asta avea un singur CD, rezultatul ar fi fost mult mai atractiv.
Nu stiu daca e o veste buna, dar inca de la primele acorduri ale CD-ului No1 oricine a ascultat creatiile anterioare ale germanului isi da seama instantaneu ca asta e un album care n-ar fi putut fi realizat nici in ruptul capului de altcineva. E dureros de ATB, cu tempo-uri joase si parti vocale groaznic de previzibile, dar excelent produse. Single-ul care promoveaza acest disc, Gold (in care canta Jansoon) nu reprezinta nici pe departe o alegere inspirata, fiind unul din cele mai modeste momente ale primului CD de aici, cel dedicat „miscarii”. Materialul are parte de o caruta de colaboratori mai renumiti sau nu, iar ca si-n trecut, piesele lui ATB cele mai reusite sunt cele realizate alaturi de voci feminine. In schimb. All I need is you (in care canta Sean Ryan) este cat se poate de incolora, la fel ca si momentul in care pe firmament isi face aparitia liderul trupei Reamonn, Rea Garvey. This is your life are un feeling acut de Faithless, iar cele mai reusite puncte ale acestui prim disc sunt Apollo Road (cu Dash Berlin), Chapter One (cu Josh Gallan) si If its love (cu Melissa Loretta). Per ansamblu primul disc din acest Distant Earth e unul bine structurat si te face sa dai boxele spre maxim fiindca fiecare sunet e cat se poate de la locul lui si sound-ul e cat se poate de „curat”. Face parte din seria vocal trance, pe alocuri lejer iar in alte parti cat se poate de uplifting si e o incantare pentru cei care l-au prins pe ATB in vremurile sale de inceput. Lipseste insa acel 9PM...
Adevarata surpriza o reprezinta insa discul cu numarul doi. Previzibil, acesta inoata in chill – out, dar unul de calitate. Excursia debuteaza cu o piesa care te face sa te teleportezi parca intr-un spa, urmatorul punct al acestui trip imaginar fiind acela in care cea mai frumoasa femeie din lume (a se completa dupa preferintele fiecaruia aici...) iti face un masaj pe spate! Colaborarea aceasta dintre ATB si Armin van Buuren in piesa Vice Versa e un pic mai altfel decat restul pieselor de aici, care creeaza o stare cat se poate de relaxanta. Melodia Be like you iti da impresia ca tocmai te-ai afundat intr-o piesa a celor de la Lighthouse Family (minus instrumentatia, of course), iar in Moving backwards te catapultezi intr-o atrmosfera a la Enigma sau Buddha Bar. Cea mai reusita piesa de aici e Sternwanderer, care ar putea fi soundtrack-ul unui film dramatic. Discul asta cu numarul doi merita sincere aprecieri si iti da impresia ca ATB e mult mai talentat in producerea de constructii sonore chillout. Cele doua discuri reprezinta o calatorie sonora care parcurge bucatele din trance, pop si lounge. Nu stiu cate din cele 25 de piese vor fi fredonabile si peste 2 ani, dar cu siguranta ATB stie sa creeze un Univers aparte.
Recomandari: Pentru cei care nu sunt oripilati de muzica dance de „comert” facuta cu suflet si pricepere....
Comentarii
Trimiteți un comentariu