Stevie Nicks - In your dreams

-
Asteptari: Stevie Nicks e o cantareata si compozitoare americana ce a devenit cunoscuta alaturi de Fleetwood Mac. Cariera solo si-a inceput-o cu Bella Donna, un album editat in 1981 si care s-a vandut in peste 8 milioane de exemplare. In your dreams este cel de-al saptelea album solo, contine 13 piese si vine la zece ani distanta dupa precedentul Trouble in Shangri-La.

Rezultat: Sa scoti ceva nou dupa zece ani de pauza, nu-I de colo – colo. Filmul e acesta: fanii inraiti cauta cu obstinenta sa gaseasca acele “chestii” pentru care albumul asta ar trebui sa fie ridicat in slavi, cei care se afla in barca “neutra” incearca sa descopere eventuale “carlige” care ar putea sa aduca un eventual succes, iar ceilalti privesc in continuare OTV-ul.
Niciodata n-am avut o feblete aparte pentru Fleetwood Mac, dar nu am cum sa nu recunosc rolul proeminent pe care l-au avut acestia in industria muzicala. De aceea, in ceea ce o priveste pe doamna care la sfarsitul acestei luni implineste nu mai putin de 63 de anisori, am pornit in aceasta auditie absolut fara nici o prejudecata. Sau ma rog, m-as fi asteptat ca urechile sa-mi fie invadate de acel stil muzical ce poarta eticheta de “americana”. Un mix de folk – rock  country si cu americanisme la tot pasul, care nu reuseste sa ma “prinda”, desi nu am nimic de comentat asupra profesionalismului cu care este interpretat. Asteptarile mi-au fost pe deplin indeplinite. La finalul auditiei am ramas exact asa cum banuiam de la inceput: a fost o calatorie pe drumuri batatorite.

Melomanul e tratat cu mostre de country in Cheaper Than Free, un cantec de dragoste care contine o sumedenie de rime nu foarte reusite de genul “more exciting than high fashion / high passion”. Single-ul Secret Love suna ca orice melodie de pe legendarul Rumours, albumul celor de la Fleetwood Mac care a ajuns in casele a 40 de milioane de oameni, daca e sa ne luam dupa Wikipedia. Si asta n-ar fi deloc o problema, fiindca albumul acela e unul cat se poate de solid. Dar sa nu uitam ca a aparut in 1977, iar de atunci a mai curs ceva apa pe Bega, nu? Amatorii de folk cu accente nostalgice vor fi probabil mai mult decat fericiti la auditia baladei “For What It’s Worth,”, care se recomanda a fi cel mai romantic moment de aici. Si in care Stevie Nicks ne ameninta ca e musai sa danseze:  “I got to sing; I got to dance; I got to be a part of the great romance.” Prea multe lucruri nu prea ar fi de spus despre acest disc. Departe de a fi spectaculos, este un material decent care va fi “primit” cu bratele deschise de catre cei  care au ascultat vreodata Fleetwood Mac. Poate fi insa o auditie absolut neinteresanta pentru cei care n-au auzit niciodata slagarul Dreams.

Recomandari: Pentru cei care din cand in cand mai asculta momente adevarate ale muzicii anilor 70 si au nevoie de o variatie.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit ...
citeste mai mult

Ravi Hazard – Clepsidra

-
Imagine
  Principalul atu al muzicienilor care nu fac parte din tagma celor încadrați în mediocritate constă în puterea acestora de a trezi în rândul celor care le ascultă cântecele, diverse sentimente și imagini care stau undeva ascunse prin hățișurile memoriei. Oridecâte ori cineva atinge o coardă sensibilă se declanșează o vibrație aparte, care reușește să-ți insufle acel sentiment de bine, care ar trebui să vină la pachet cu arta asta numită muzică. Din păcate, în vremurile actuale în care diletantismul este adesea ridicat la nivel de artă, misiunea asta pare-se că a fost abandonată de către mulți. Și totuși, unii n-au abandonat lupta. Este și cazul lui Ravi Hazard. Pe numele său adevărat Răzvan Stochița, „Ravi Hazard “ a început să scrie poezii la vârsta de 14 ani și a descoperit muzica folk la vârsta de 16 ani, în timpul unei călătorii la munte. De aici și până la a împrumuta o chitară, a se închide în casă două săptămâni și a învața să cânte prima melodie a fost doar un pas. În 1997...
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat...
citeste mai mult