Rimer London - Rimer London

Asteptari: Rimer London e un muzician olandez care a ajuns in atentia publicului in 2007 cand alaturi de Bas Bron a pus bazele proiectului Comtron care a editat albumul Follow The Money, gratie caruia au fost invitati sa cante in deschiderea show-urilor Kraftwerk. Un an mai tarziu, Rimer London a pus bazele trupei Le Le alaturi de care a scos discul Flage. De aceasta data, Rimer London si-a scos albumul de debut sub nume propriu, iar discul contine 12 piese.

Rezultat: Arareori se poate spune ca asa numita muzica de club e senzuala. Si totusi, in cazul muzicianului care-si are sediul in Amsterdam nu exista nici o contradictie intre acesti termeni, piesele incluse pe albumul lui de debut fiind cat se poate de adorabile deopotriva pentru urechile care se hranesc cu sound-uri electronice cat si pentru oamenii care prefera sonoritatile instrumentelor clasice.
Recunosc din start: discul asta te loveste instantaneu fiindca rar ai ocazia sa asculti un asemenea amaglam reusit de Italo, Techno, Pop, Dub, House si chiar si New Wave. Pare utopic, dar acesta e aluatul din care e creat Rimer London, iar „prajiturica” astfel coapta are un gust de neuitat, credeti-ma pe cuvant.

Daca e sa ne luam dupa informatiile strecurate presei, influentele acestui olandez se incadreaza undeva intre Sly Stone, Yellow Magic Orchestra, Acid House, Giorgio Moroder si Kraftwerk. Lista poate fi lungita aproape la nesfarsit fiindca in functie de perceptia fiecaruia exista o caruta de alte nume care pot fi regasite in aceste compozitii. Daca asculti de exemplu Intercity, piesa care a fost lansata si sub forma de E.P. e practic imposibil sa nu observi ca scheletul acesteia e constituit din doze optime de electro, house si acel Hi-NRG care facea furori cu niscaiva ani in urma. In schimb, Love Dagger (in care apare si Cata Pirata) are parte de un groove cat se poate de prietenos care seamana cat se poate de mult cu o portiune din piesa celor de la INXS numita Suicide Blonde. Dincolo de aceasta mica asemanare, avem parte de o piesa care are darul de a-ti ramane intiparita in creier de la prima ascultare, fiind unul din cele mai izbutite momente ale discului. Surpizele placute nu se opresc insa aici: Squaring the Triangle aduce in discutie un soi de funk electronic de nota zece, care aluneca usurel si-n atmosfera specifica jazz-ului iar Put your gun away oscileaza printre diversele curente de dirty disco exploatate cu succes de artisti ca LCD Soundsystem sau Siriusmo, ca sa dau doar doua exemple. Atmosfera de Giorgio Moroder si Italo Disco se simte puternic in Mr. Froggy Diamonds, iar Fat Read e pe calapodul noului disc al altor olandezi, cei de la Kraak and Smaak. Practic, albumul asta nu are niciun moment mai putin reusit, fiind o colectie de 12 piese care au darul de a te face sa dansezi de unul singur in casa sau in club, dupa caz. Mai presus de toate, e muzica electronica facuta cu sentiment.

Recomandari: Pentru adevaratii iubitori de muzica electronica si pentru aceia care vor sa se convinga de faptul ca si in aceasta felie exista suflet.