Tamikrest - Toumastin

-
Asteptari: Tamikrest e o trupa tuarega originara din Sahara maliana, care a debutat in 2010 cu albumul Adagh. La fel ca si mai cunoscutii Tinariwen, Tamikrest imbina intr-un mod cat se poate de original influentele africane traditionale cu muzica de factura blues – rock. Cel de-al doilea material discografic al trupei, Toumastin, contine 11 track-uri.

Rezultat: Spectrul sonor in care se invart compozitiile acestor africani face ca ascultatorul sa aibe parte de niste sound-uri clare si simple, de o prospetime cat se poate de invigoranta. E un soi de rock n roll cat se poate de original, in care vechiul si noul se intrepatrund la marea arta iar piesele sunt definite de o percutie cat se poate de cristalina si bass-uri cat se poate de patrunzatoare.
Inevitabilele paralele intre Tamikrest si Tinariwen sunt cat se poate justificate (dealtfel liderul trupei Tamikrest Ousmane Ag Mossa a recunoscut ca Tinariwen sunt o sursa de inspiratie pentru ei), insa acest fapt nu stirbeste cu nimic din frumusetea compozitiilor care reusesc sa alunece cat se poate de elegant intre diverse culturi.

Atunci cand vine vorba de muzica etichetata pe larg in categoria „world” e oarecum aiurea sa cauti cu obstinenta „hituri” sau „momentele cele mai reusite”. Si totusi, printre cele mai interesante rezolvari „tehnice” ale albumului merita mentionata piesa Aldjan Adaky, care are parte de o percutie „intarziata” care confera melodiei un aer de mister profund. Chiar daca majoritatea pieselor au acel „ceva” care le face diferite fata de majoritatea produselor de gen aflate pe piata, cel mai intens punct al albumului este atins la final, odata cu Dihad Tedoun Itran. Chitara acustica de aici reuseste sa confere un sound oarecum diferit de restul albumului, aceasta fiind piesa „cea mai apropiata” de sunetele occidentale. E o balada mirifica, care n-are cum sa nu te atinga in adancul sufletului, asta in cazul in care urechile tale nu sunt surde. Pline de mister si eleganta sunt si Fassous Tarahnet si Aratan N Tinariwen, iar intreg discul se recomanda a fi o auditie cat se poate de interesanta, care merita repetata cat se poate de des posibil. Daca reusesti sa asculti acest album deconectat de la tentatiile lumii in care traim (cu mobilul deconectat si draperiile trase), exista sansa ca minutele petrecute in compania celor de la Tamikrest sa-ti creeze impresia ca tocmai te-ai teleportat in desertul Sahara si ai dat peste un trib care isi spune of-ul in limba natala. Esti doar tu si stelele, iar magia pluteste in aer. E o excursie superba, merita experimentata, pe cuvant!


Recomandari: De ascultat cu mare atentie de orice meloman, de orice culoare. N-are contraindicatii, dar poate face minuni...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit ...
citeste mai mult

Ravi Hazard – Clepsidra

-
Imagine
  Principalul atu al muzicienilor care nu fac parte din tagma celor încadrați în mediocritate constă în puterea acestora de a trezi în rândul celor care le ascultă cântecele, diverse sentimente și imagini care stau undeva ascunse prin hățișurile memoriei. Oridecâte ori cineva atinge o coardă sensibilă se declanșează o vibrație aparte, care reușește să-ți insufle acel sentiment de bine, care ar trebui să vină la pachet cu arta asta numită muzică. Din păcate, în vremurile actuale în care diletantismul este adesea ridicat la nivel de artă, misiunea asta pare-se că a fost abandonată de către mulți. Și totuși, unii n-au abandonat lupta. Este și cazul lui Ravi Hazard. Pe numele său adevărat Răzvan Stochița, „Ravi Hazard “ a început să scrie poezii la vârsta de 14 ani și a descoperit muzica folk la vârsta de 16 ani, în timpul unei călătorii la munte. De aici și până la a împrumuta o chitară, a se închide în casă două săptămâni și a învața să cânte prima melodie a fost doar un pas. În 1997...
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat...
citeste mai mult