The:Egocentrics - Center of the Cyclone

-
Asteptari: Formatia timisoreana The Egocentrics se scalda in apele „psychedelic rock-ului“ (conform Facebook –ului) si a editat anul trecut albumul de debut Love Fear Choices and Astronauts. Cel de-al doilea album al celor trei muzicieni poarta numele de Center of the Cyclone si a aparut ca si precedentul, la casa de discuri germana Nasoni Records.

Rezultat: Ma numar printre oamenii care au asistat la certificatul de nastere al celor de la The:Egocentrics, adica am fost martor la primul lor concert ever, sustinut in clubul The Note din Timisoara. De atunci, am mai avut ocazia sa-i vad de cateva ori “la treaba” si va spun din capul locului, ca baietii astia au crescut intr-un an cat altii in zece, reusind sa prinda un cheag fantastic in randul amatorilor de stoner rock din oras si nu numai.
Desigur, “concurenta” din Romania in aceasta felie este una cat se poate de inexistenta, dar acest fapt nu si-a pus defel amprenta in perfectionarea celor trei egocentrici, care au demonstrat de la o cantare la alta ca sunt pe drumul cel bun. Am sa va marturisesc cat se poate de sincer ca acest soi de „underground“ nu imi este tocmai familiar si de aceea consider ca o eventuala etichetare a pieselor baietilor ar risca sa intre in derizoriu. Cu toate ca pot fi numit un outsider in ale stone – rock – ului, pot sa va certific faptul ca oamenii acestia merita toata admiratia pentru pasiunea cu care au reusit sa-si creeze o identitate proprie. Asta ca sa nu mai amintim de faptul ca putine formatii romanesti aflate la inceput de drum au curajul de a scoate doua albume discografice (in doi ani), iar cireasa de pe tort ar fi aceea ca ele se gasesc de cumparat pentru eventualii doritori si sub forma de viniluri! Dincolo de aceste aprecieri pentru curaj, merita sa amintesc si faptul ca baietii si-au creat o baza de fani cat se poate de solida in oras, astfel incat fiecare concert al lor aduce la locul desfasurarii acestuia o sumedenie de mutre pe care nu prea le vezi la alte concerte. Revenind la cele sapte piese ale acestui disc – si reiterand ideea conform careia nu sunt un consumator al acestui gen muzical - nu pot sa nu remarc faptul ca per ansamblu muzica lor suna cat se poate de curat, desi are parte de riff-uri dirty pe alocuri. Personal opinez ca lipsa unei voci din componenta trupei este un minus al celor de la The:Egocentrics, dar sunt perfect constient ca o buna parte a celor initiati in acest gen muzical aprecieaza tocmai acest fapt. De gustibus non est disputandum. As mai putea insirui alte considerente pentru care cei de la The:Egocentrics merita toata stima, dar ma opresc aici, pentru a nu cadea in plasa subectivismului. Dincolo de patriotism local si trecand peste faptul daca ne place sau nu genul practicat de cei trei egocentrici, The Center Of Cyclone e o aparitie esentiala pe piata discografica romaneasca (chiar daca discul a fost scos in Germania!), iar faptul ca baietii acestia au fost invitati sa sustina concerte in afara tarii si au parte de recenzii de specialitate favorabile face ca orice meloman sa exclame RESPECT, atunci cand se aduce vorba de The: Egocentrics.

Recomandari: Pentru cei care manca pe paine stoner rock.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit ...
citeste mai mult

Ravi Hazard – Clepsidra

-
Imagine
  Principalul atu al muzicienilor care nu fac parte din tagma celor încadrați în mediocritate constă în puterea acestora de a trezi în rândul celor care le ascultă cântecele, diverse sentimente și imagini care stau undeva ascunse prin hățișurile memoriei. Oridecâte ori cineva atinge o coardă sensibilă se declanșează o vibrație aparte, care reușește să-ți insufle acel sentiment de bine, care ar trebui să vină la pachet cu arta asta numită muzică. Din păcate, în vremurile actuale în care diletantismul este adesea ridicat la nivel de artă, misiunea asta pare-se că a fost abandonată de către mulți. Și totuși, unii n-au abandonat lupta. Este și cazul lui Ravi Hazard. Pe numele său adevărat Răzvan Stochița, „Ravi Hazard “ a început să scrie poezii la vârsta de 14 ani și a descoperit muzica folk la vârsta de 16 ani, în timpul unei călătorii la munte. De aici și până la a împrumuta o chitară, a se închide în casă două săptămâni și a învața să cânte prima melodie a fost doar un pas. În 1997...
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat...
citeste mai mult