Kate Bush - Director's Cut

Asteptari: Kate Bush a semnat cu casa de discuri EMI pe cand avea 16 ani, la recomandarile facute de David Gilmoure (Pink Floyd), iar la varsta de 19 ani a devenit prima femeie din Marea Britanie care a ajuns pe prima pozitie a topului din aceasta tara cu o compozitie proprie, Wuthering Heights. Noul ei album, care vine la sase ani de pauza dupa precedentul Aerial, contine piese reinregistrate din discurile ei The Sensual World si The Red Shoes.

Rezultat: Parafrazand reclama care ne spune ca daca iti iei un smartphone esti automat mai destept, as putea spune ca daca asculti un disc cu Kate Bush esti automat mai castigat.
Desi piesele incluse aici sunt reinregistrari (sau readaptari) din doua discuri anterioare, materialul acesta este unul de exceptie, care demonstreaza inca o data – daca mai era nevoie – calitatile fabuloase cu care a fost inzestrata aceasta compozitoare si solista de la Mama Natura. Desi sapte dintre piesele de aici au fost reeditate de pe The Red Shoes iar patru dintre melodii sunt din The Sensual World, pentru ascultatorul obisnuit (si chiar si pentru fanii inflacarati) acestea sunt cat se poate de fresh, in special datorita faptului ca solista si-a reinregistrat partile vocale, adaugand astfel o aroma deosebita acestui produs.

Lucrurile incep cat se poate de fericit cu Flower Of The Mountain, care este o versiune noua a piesei The Sensual World. De data aceasta, piesa are parte si de un monolog al lui Molly Bloom (un personaj din romanul  Ulysses de James Joyce), care in varianta originala n-a putut fi folosit din cauza unor probleme legate de drepturile de autor. Vocea aparte a solistei combinata cu refrenul hipnotic face ca aceasta melodie sa fie unul din cele mai reusite momente ale acestui Director s Cut. Dealtfel unul din atu-urile pentru care Kate Bush e so fucking special este atentia acordata celor mai mici detalii. Care face diferenta. Ascultand o piesa ca The Song of Solomon realizezi ca fiecare spatiu muzical este completat cu ceea ce trebuie iar rezultatul final n-are cum sa nu fie unul magnific. Lily ne dezvaluie mai multe fatete ale tonalitatii solistei, iar per ansamblu toate piesele sunt mult mai complexe decat variantele originale, inclusiv This Woman's Work. Cea mai mare surpriza pentru subsemnatul a fost atunci cand am dat peste acel extrem-de-enervant efect de auto – tune pe voce din single-ul Deeper Understanding. Sincer, nu-mi explic defel aceasta „scapare”, dar spre deosebire de tonele de artisti care folosesc in zilele noastre efectul cu pricina, aici el n-are rolul de a „ajusta” imperfectiuni, ci mai degraba e un soi de topping. Nu foarte gustos, care nu-si are locul... La capitolul „strong” se inscriu majoritatea pieselor, inclusiv superba mandolina din The Red Shoes, care de aceasta data e acompaniata cu un drumming cat se poate de percutant. Reinregistrarile sunt in mare parte subtile, aranjamentele ofera ascultatorului o alta perspectiva. Unicul moment care nu „pusca” defel cu sound-ul pe care il evoca acest album (in afara auto – tune – ului din Deeper Understanding) este Rubberband Girl, care parca ar fi o piesa extrasa din repertoriul celor de la Rolling Stones. N-ar fi nici un bai, doar ca atunci cand e vorba de Kate Bush te astepti la cu totul altceva. Fiindca din cele 11 variante de aici, doar doua scartaie, albumul asta cu vechituri in haine noi este unul foarte bun. De nota noua, cum s-ar zice. Si ne face sa asteptam si mai intens un L.P. cu piese noi – noute semnat Kate Bush.

Recomandari: Pentru aceia care vor sa asculte o portie de pop genial, cum nu prea se mai face in zilele noastre.