Johnny Hallyday - Jamais Seul

Asteptari: La cei 68 de ani pe care ii implineste in luna iunie, actorul si muzicianul francez Johnny Hallyday poate fi considerat fara nici o exagerare un dinozaur al industriei muzicale. Daca nu pentru numeroasele sale albume, macar pentru faptul ca ca la momentul in care a inceput el sa cante, topurile erau dominate de Elvis Presley sau Buddy Holly. Nume care demult nu mai scot albume, par example…Jamais Seul vine la trei ani distanta dupa precedenetul disc de studio Ça ne finira jamais si la doi ani distanta dupa Tour 66: Stade de France (disc live).

Rezultat: Nimeni nu poate contesta faptul ca Johnny Hallyday e una din cele mai influente figuri ale pop – rock – ului din ultimii 50 de ani din Franta.
Care a vandut peste 110 de milioane de discuri si a intrat in posesia a cel putin 18 discuri de platina. Chestiunile astea au o semnificatie aparte, din mai multe motive. Pe de o parte, e clar pentru toata lumea ca muzica lui nu are cum sa fie influentata de timpuri. Desi muzica pop - rock a trecut printr-o serie de schimbari in ultimele decenii, acest fapt nu e defel sesizabil in compozitiile francezului care a trecut pe langa moarte recent, ca prin urechile acului….Ceea ce se aude aici e pop - rock pur, numit de unii clasic sau chiar “oldschool”. Targetat pentru un anume public, evident. Un alt aspect este fara indoiala statutul de vedeta pe care domnul acesta il are in interiorul tarilor francofone. Desi n-a reusit niciodata sa obtina faima in teritorii britanice, Johnny Hallyday se bucura de un tratament de superstar in tara sa natala. Prima lui casatorie cu Sylvie Vartan in 1965 a fost considerata la vremea respectiva un eveniment comparabil cu „royal wedding“. Condamnat odinioara de Charles de Gaulle ca fiind „un corupator al tinerei generatii“, Johnny Hallyday este actualmente prieten cu Nicolas Sarkozy. Revenind insa la muzica, pentru a intelege pe deplin compozitiile lui Hallyday e nevoie sa stapanesti tres bien limba franceza. Fiindca, asa cum e normal, textele coloreaza universul stilistic al acestor melodii. Daca nivelul de cunostinte in limba franceza se rezuma la „Cherchez la femme“, exista mari sanse ca muzica acestui domn sa nu fie descoperita la adevarata sa valoare.

Albumul domnului care a fost etichetat odinioara de revista USA Today drept „cea mai mare vedeta de care n-ai auzit”, emana un profund aer de deja – vu. Asta nu inseamna ca Jamais Seul poate fi incadrat in categoria „inspid, incolor, inodor”, fiindca vocea lui Hallyday are toujours un sarm aparte. Albumul incepe intr-o nota cat se poate de energica cu Paul et Mick, Guitar Hero si Dandy, trei piese care suna cat se poate a la Rolling Stones (din vremurile lor vechi, biensur). Din pacate, o buna parte din compozitiile care urmeaza se inscriu in partea „prea domoala” a pop - rock-ului, iar piesa care da titlul acestui disc nu mi se pare deloc inspirata. Les Herbes Folle , desi se situeaza undeva in aceeasi zona aduce un aer de blues – rock inspirat, iar un alt punct agreabil al discului il constituie piesa England (in duet cu M). Per ansamblu, Jamais Seul este burdusit cu o sumedenie de balade linistite bune de consumat alaturi de un vin bun si persoana iubita alaturi, asta in cazul in care faceti parte din categoria oamenilor care se definesc a fi oldschool. Se prea poate sa nu fie tocmai cea mai interesanta auditie din ultima vreme, dar avand in vedere faptul ca domnul acesta canta cu mult inaintea inventarii Internetului, discul asta are un farmec aparte. Si tare mi-as dori sa aud vreo vedeta romaneasca aflata la varsta lui Johnny Hallyday sa cante cel putin la fel de bine...

Recomandari: Pentru acei “connaiseurs” ai muzicii franceze oldschool care au nevoie de o muzica menita sa le aduca aminte ca a existat o perioada in care lucrurile se desfasurau dupa alte scenarii…