Se afișează postările cu eticheta Dub Spencer and Trance Hill. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dub Spencer and Trance Hill. Afișați toate postările

26 iun. 2010

Cover-uri misto pentru cunoscatori: Dub Spencer & Trance Hill

Discul este de neratat pentru aceia care au invatat faptul ca adevaratele comori nu se gasesc niciodata la suprafata ci trebuiesc cautate in adancuri. Chiar daca aparent discul acesta se adrseseaza unui public larg prin faptul ca e croit pe cateva melodii “evergreen” din mai multe stiluri, nu poate fi o auditie usoara pentru toata lumea. Si asta nu neaparat din cauza faptului ca abordeaza dub-ul, un gen mai putin popular in randul maselor. Ceea ce-l face sa aibe o eticheta “pentru cunoscatori” este predilectia acestuia pentru piese mai putin cunoscute publicului larg.
Asteptari: Eroii copilariei multora, Bud Spencer si Terence Hill au servit drept inspiratie pentru numele unui grup elvetian care incepand din 2003 fac ceva furori in zona dub a muzicii. Albumul cu numarul trei din visteria trupei vine dupa Nitro si Return Of The Supercops. (care a inclus inclusiv o piesa numita Piedone in Dub)
Rezultat: Chiar daca aparent discul acesta se adrseseaza unui public larg prin faptul ca e croit pe cateva melodii “evergreen” din mai multe stiluri, nu poate fi o auditie usoara pentru toata lumea. Si asta nu neaparat din cauza faptului ca abordeaza dub-ul, un gen mai putin popular in randul maselor. Ceea ce-l face sa aibe o eticheta “pentru cunoscatori” este predilectia acestuia pentru piese mai putin cunoscute publicului larg. A nu se intelege faptul ca cover-urile alese nu ar fi interesante. Nicidecum. Pur si simplu e un disc de cover-uri pentru aceia care stiu sa asculte muzica nu numai la botezuri si radio, pentru melomanii “echte klasse”.
Inca din start e destul de clar ca suita pieselor reinterpretate nu e pentru toata lumea. Si asta pentru ca discul incepe cu superba reinterpretare a piesei Man with a harmonica a celebrului compozitor de coloane sonore Ennio Morricone. Amatorii de punk vor fi cu siguranta mai mult decat fericiti sa descopere aici o demonstratie uluitoare a cum poate sa sune hitul celor de la The Clash, London Calling. Evident cu haine psihadelice.  Una din surprizele albumului, care intra la categoria “de neasteptat” este celebra Jeanny a regretatului Falco. O si mai mare surpriza o constituie preluarea de exceptie a unui hit datand din 1981 din zona new wave. Ce este si mai special este ca piesa cu pricina, Eisbaer, este cantata alaturi de formatia elvetiana care a facut furori in anii 80 gratie acestui hit, Grauzone. Surprizele curg in lant si un atu de remarcat este ca mai multe melodii sunt cantate in featuring-uri cu oamenii care chiar au compus cover-urile preluate. Este cazul jamaicanului Ken Boothe care canta alaturi de elvetieni in When I fall in love. Sau a celor de la The Catch care apar in 25 years. Legendara trupa britanica The Ruts (care a cantata Babylon s Burning) apare si ea aici in featuring pentru piesa Shine on me. Si Smoke on the water-ul celor de la Deep Purple suna cat se poate de inedit aici, iar 25 years in combinatie cu The Catch reuseste sa induca in ecuatia sonora a sumedenie de sound-uri specifice new wave – ului. Legendara trupa britanica The Ruts (care a cantata Babylonjs Burning) apare si ea aici in featuring pentru piesa Shine on me. Fara indoiala una din cele mai interesante alegeri pentru aceasta suita de cover-uri este piesa Primavera a italianului Tullio De Piscopo, care suna si ea incredibil de fresh. Posesorii de plete au si ei un deliciu, Enter Sandman-ul celor de la Metalicca. In caz ca ati auzit vreodata piesa Pop Muzik semnata M ei bine, atunci cand veti ajunge la varianta elvetienilor, veti fi surprinsi fara indoiala. Piesa pastreaza doar refrenul feminin vocal, restuil fiind o adunatura de sound-uri psihadelice care fara indoiala vor face ravagii printre amatorii de asemenea bunataturi.
Lee Scratch Perry, producatorul care in anii 70 a inventat practic sunetul dub n-avea cum sa lipseasca de pe acest disc. El isis face aparitia chiar in persoana in featuring-ul Blackboard jungle e o melodie care iese in evidenta printr-un ritm alert si o muzicalitate aparte. Muzicianul in varsta de 74 de ani traieste si el in Elvetia si probabil asa a fost „agatat” de creatorii acestui album. Pentru a fi pana la capat iesiti din comun, elvetienii isi incheie peripul sonor cu un extras sonor din poetul american William S. Burroughs cu al lui  The Saints Go Marching Through All The Popular Tunes
Recomandari: Discul este de neratat pentru aceia care au invatat faptul ca adevaratele comori nu se gasesc niciodata la suprafata ci trebuiesc cautate in adancuri. Dub Spencer si Trance Hill e o comoara care odata gasita, va face deliciul celor care stiu cum s-o aprecieze.