Cele mai bune albume româneşti din 2016
Cele mai bune albume româneşti ale anului 2016
1. Implant Pentru Refuz - Acustic (Live@Unirii5)
Ceea ce se aude pe acest nou disc este înregistrarea unui concert susţinut în luna octombrie a anului 2015, care s-a desfăşurat în curtea interioară a cafenelei D’arc din Timişoara, în spaţiul numit Unirii 5. De aici vine şi titulatura discului, o precizare cât se poate de esenţială pentru cei care n-au fost atât de norocoşi să participe la acel recital. Cele opt piese incluse pe acest material discografic au fost extrase din două discuri emblematice ale Implanţilor: Oameni fără fetze ( „În interior“, „Subzero“ , „Eutro“, „Simplu şi greu“ si „Rezist“) şi Monolith („Sidef“, „Apus“ şi „În soare deschis“). Nu ştiu care a fost motivaţia pentru care băieţii au ales piese doar de pe aceste două albume din discografia lor, dar rezultatul este unul cât se poate de corect. Probabil că unii şi-ar fi dorit şi alte „perle“ din cele şapte L.P.-uri ale Implanţilor, dar există o vorbă cât se poate de percutantă care spune că nemulţumitului i se ia darul. Până una alta, ne consolăm cu gândul că vom auzi în concerte „Tăcere şi resemnare“, „Să curgă bere pe Bega“, „Incolor“ sau „Seven Shades“. Sau poate chiar pe viitoare albume acustice ale trupei.
Este surprinzător şi faptul că băieţii au optat să nu includă nicio piesă de pe „Cartography“, album apărut ca şi acesta la Viniloteca. Dar, gata cu lamentările, hai să vedem ce fel de bere curge pe Bega în Acustic (Live@Unirii5). Combinaţia dintre sound-urile surprinzător de „calde“ instrumentale şi vocea „tăioasă“ pe alocuri a lui Vita asigură un şarm deosebit pieselor. Ar fi de-a dreptul crud să nu remarci şi publicul care se aude pe ici pe colo. Şi chiar şi mulţumirile lui Vita. E de apreciat faptul că discul acesta este audio. Şi asta pentru că ascultând în tihnă cele opt piese pur şi simplu „zbori“ în mijlocul concertului. Nu e nevoie de un DVD pentru asta. E nevoie doar de muzica IPR care te catapultează pe tărâmuri magice.
2. Made in TM - One Take
În cazul în care nu aţi aflat încă, vă divulg un secret: Timişoara
are parte de o compilaţie sonoră care oglindeşte în fiecare an ce se
întâmplă în oraşul de pe Bega. Prin catacombe, cluburi de profil, beciuri
improvizate, festivaluri de mare anvergură şi alte cele. Desigur, e vorba de
muzică. Şi asta nu de ieri, de alaltăieri, căci acest „One Take Made in TM“
este cea de-a 8-a compilaţie de acest fel. Cei care au ascultat compilaţiile
anilor trecuţi au sesizat desigur că lucrurile se mişcă în direcţia bună. Ceea
ce e şi normal. De această dată, „naşii“ acestui demers de aplaudat, au dus
lucrurile la „next level“. Spre deosebire de anii precedenţi, oamenii nu au mai
aşteptat demo-uri de la artişti, ci le-au „creat“. Drept urmare, zece trupe din
Timişoara au fost invitate în subsolul magazinului U – Man într-un studio
amenajat cu sprijinul celor de la Soundcreation, pentru înregistrări. Fiecărei
trupe i s-a pus la dispoziţie câte o oră (pe ceas) pentru a-şi arăta muşchii
creativi. Iar ceea ce a ieşit de aici, e acest Made in TM. Mă văd nevoit
să repet faptul că trupele invitate au fost alese de către mişcarea coagulată
în numele de Made in TM. Carevasăzică, „haterii“ nu au decât să pună şi
ei la cale acţiuni asemănătoare. Şi să-şi justifice alegerea trupelor după cum
cred ei de cuviinţă. Până una alta, compilaţia asta e cât se poate de strong şi
oglindeşte scena.
Revenind la trupe, avem în ordine alfabetică Arc Gotic, BRUM, Haos, Melting Dice, Sanctuar, Sebastian Spanache Trio, The Case, The Different Class, Umbre Zidite şi Virgula. Compilaţia reuneşte sub acelaşi acoperiş o sumedenie de stiluri, piese compuse de artişti de vârste diferite şi viziuni artistice mai mult sau mai puţin interesante. Luate la un loc, track-urile astea reflectă „direcţia“ Timişoarei. Slavă Domnului, lipsesc din peisaj multele trupe de cover-uri din oraş.
Revenind la trupe, avem în ordine alfabetică Arc Gotic, BRUM, Haos, Melting Dice, Sanctuar, Sebastian Spanache Trio, The Case, The Different Class, Umbre Zidite şi Virgula. Compilaţia reuneşte sub acelaşi acoperiş o sumedenie de stiluri, piese compuse de artişti de vârste diferite şi viziuni artistice mai mult sau mai puţin interesante. Luate la un loc, track-urile astea reflectă „direcţia“ Timişoarei. Slavă Domnului, lipsesc din peisaj multele trupe de cover-uri din oraş.
Într-o piaţă muzicală atipică, aşa cum este cea românească,
e destul de greu să fii obiectiv atunci când cineva iese din tipare şi reuşeşte
să ofere publicului un produs bine gândit, realizat la standarde „normale“ şi
care poate fi comparat cu orice produs din aceeaşi gamă din ţările unde muzica
e altfel decât la noi. Deşi nu se ştiu prea multe lucruri despre proiectul
numit Otherside, din start trebuie să precizez un fapt indubitabil: sound-ul
acestor bucureşteni este unul cât se poate de „british“. Sau, ca să fiu mai
exact, albumul Neverending, nu sună deloc a muzică românească. Cel puţin nu
sună deloc asemănător cu ceea ce se difuzează ziulica întreagă la posturile
comerciale de tip „kitchefem“ din România. E mai degrabă un sound
asemănător cu ceea ce poţi auzi pe BBC Radio One şi suratele de acest gen. Şi
aşa, ajung din nou la constatarea, că - din păcate - la un sfert de veac după
Revoluţia din 1989, o bună parte a albumelor produse în ţărişoara noastră au un
sound aparte. Şi nu în sensul bun al cuvântului. Chiar şi piesele produse în
România cu texte în limba engleză sună într-un anumit fel. Există desigur
excepţii, iar cele zece piese incluse pe debutul bucureştenilor se numără cu
siguranţă printre momentele alea în care eşti nevoit să exclami „aşa da“.
Desigur, nu trebuie să uităm că sound-ul Otherside e unul fresh pentru piaţa
românească de muzică pop. În momentul când e să compari materialul acesta cu
ceea ce se face afară în acest domeniu, desigur lucrurile sunt un pic mai
nuanţate. Dar hai să revenim la oile noastre şi la Otherside, fără îndoială una
din cele mai plăcute surprize din zona muzicii „pop“ din ultima vreme.
4. The Different Class - Drop of Rock
Albumul de debut al celor de la The Different Class demonstrează că muzica românească are toate şansele să-şi revină din letargia în care se zbate de mai mult timp. Mai exact, vorbim de rock-ul autohton. Ceea ce cântă omuleţii aceştia poartă numele de groove – rock, în accepţiunea lor. Simplificând, e rock cu cojones. În bucătăria internă a celor de la The Different Class se regăsesc o serie de arome interesante: niţel stoner, oleacă grunge, niscaiva punk şi iz de power – rock. Judecând strict după spectrul muzical timişorean, băieţii sunt o combinaţie reuşită între The Egocentrics şi Burning Table. Iar dacă e să privim mai departe, influenţele lor sunt multe şi numeroase: de la Tool la MC5, trecând prin Pearl Jam şi înfruptându-se şi din The Stooges. Sau chiar The Doors, căci există pe acest album destule pasaje care amintesc de celebra trupă.
Albumul de debut al celor de la The Different Class demonstrează că muzica românească are toate şansele să-şi revină din letargia în care se zbate de mai mult timp. Mai exact, vorbim de rock-ul autohton. Ceea ce cântă omuleţii aceştia poartă numele de groove – rock, în accepţiunea lor. Simplificând, e rock cu cojones. În bucătăria internă a celor de la The Different Class se regăsesc o serie de arome interesante: niţel stoner, oleacă grunge, niscaiva punk şi iz de power – rock. Judecând strict după spectrul muzical timişorean, băieţii sunt o combinaţie reuşită între The Egocentrics şi Burning Table. Iar dacă e să privim mai departe, influenţele lor sunt multe şi numeroase: de la Tool la MC5, trecând prin Pearl Jam şi înfruptându-se şi din The Stooges. Sau chiar The Doors, căci există pe acest album destule pasaje care amintesc de celebra trupă.
5. JazzyBIT
– Horizon
Jazz-ul românesc suferă de aceleaşi „hibe“ pe care le
întâlnim la tot pasul în aşa zisa industrie muzicală românească. Graţie
faptului că dintotdeauna genul acesta de muzică a fost unul de nişă, în „felia“
asta s-au cuibărit de-a valma talente inconstestabile dar şi o sumedenie de
oameni caracterizaţi printr-un snobism feroce. Dacă e să analizăm strict
apariţiile discografice din această zonă, situaţia reflectă cât se poate de
fidel „bubele“ prezente în activitatea concertistică. Din păcate, numărul artiştilor
din noua generaţie care se încumetă să intre-n acest „angrenaj“ este cât se
poate de micuţ. Din fericire, Timişoara a reuşit în ultima vreme să intre-n
„hora“ asta cu două nume care în ultimii ani au demonstrat multe. Dincolo de
premii, laude şi apariţii concertistice pe la cele mai importante festivaluri
de profil din România şi-n alte locuri, tinerii artişti care alcătuiesc
formaţiile JazzyBIT şi Sebastian Spanache Trio au reuşit să molipsească
publicul mai mult sau mai puţin avizat cu un sentiment cât se poate de plăcut,
care ar trebui să se regăsească la majoritatea oamenilor care activează într-un
fel sau altul în arta numită muzică. E vorba de acel feeling care nu poate fi
exlicat prin teoreme dar care te face să simţi pur şi simplu că oamenii CRED în
ceea ce fac. Cel de-al doilea album al celor de la JazzyBIT oferă pe larg acest
sentiment. Discul a fost scos pe piaţă exact la doi ani după apariţia albumului
de debut numit Touch The Sky şi la patru ani de la primul concert al trio-ului
timişorean.
6. Petre
Ionutescu - Maria Radna Live
De-a lungul anilor, timişoreanul (născut în Lipova) Petre
Ionuţescu a fost implicat în multe „nebunii“. Mă refer aici strict la
muzică, biensur. Fie că a apărut alături de Blazzaj, Alexandrina,
Negură Bunget sau cu maeştrii muzicii IDM care alcătuiesc proiectul Makunouchi
Bento, muzicianul a reuşit să surprindă de fiecare dată, cu faţete
artistice ieşte din tipar. La fel stau lucrurile şi cu discul de faţă. Cele
aproape 50 de minute comprimate în şapte piese care alcătuiesc „Maria Radna
Live“ oferă o audiţie interesantă şi reconfortantă, cu subtilităţi de mare
rafinament, care merită savurate de melomanii care nu caută hituri cu orice
preţ. Printre surprizele care aşteaptă să fie devorate de melomanii deschişi la
noi orizonturi muzicale se numără şi „Şapte“, un omagiu adus compozitorului de
muzică contemporană György Ligeti, cel care a „năşit“ celebra piesă
Atmospheres inclusă în filmul lui Stanley Kubrik „2001, Odiseea
spaţială“. Sau finalul „Strărăsunări“ cu grandiose sound-uri de orgă şi
aplauzele de la sfârşitul acestui concert de poveste. Desigur, atmosfera care
emană din piesele acestui album se învârte în jurul conceptului de „muzică
ambientală“. Nu este însă acea muzică care este greşit etichetată cu acest
nume în zilele noastre şi care se lăfăie pe nenumărate compilaţii gen Buddha
Bar sau Hotel Costes. E un melanj între străvechi şi cotidian, o combinaţie
de instrumente arhaice şi exprimări stilistice moderne, toate îmbibate cu bun
gust.
7. Helene
– In another place (E.P.)
8. Subcarpaţi
– Satele Unite ale Balcanilor
Spre deosebire de cele trei materiale discografice editate
anterior acestui „Statele Unite Ale Balcanilor“, „echipa“ constituită în jurul
conceptului Subcarpaţi reuşeşte să facă un pas înainte. Şi asta, în primul rând
pentru că oamenii au reuşit să iasă din carapacea aceea de hip – hop – etno pe
care au pedalt en – gros până acuma. Nu ştiu exact de unde vine această
maturitate a echipei. Poate datorită faptului că în ultima vreme, trupa a
experimentat diverse chestiuni. Cum ar fi concertele susţinute alături de
Orchestră. Poate datorită faptului că în „echipă“ apare şi timişoreanul Alin
Stoianovici (acordeon şi synth). Poate pur şi simplu, oamenii au simţit că
trebuie să facă şi altceva. Cert este că „it just happened“.
Carevasăzică, melodiile nu mai sunt atât de simpluţe ca-nainte. Se mai aude pe ici pe colo şi drum and bass, ba chiar şi rock. Ca să nu mai zic de breakbeat şi grime. Plus alte bunătăţuri surprinzătoare. Avem Subcarpaţi mai cizelat. Cu „topping“ –uri trendy adăugate peste acelaşi aluat hip – hop îmbibat cu folclor autentic, preparat de membrii fondatori.
Carevasăzică, melodiile nu mai sunt atât de simpluţe ca-nainte. Se mai aude pe ici pe colo şi drum and bass, ba chiar şi rock. Ca să nu mai zic de breakbeat şi grime. Plus alte bunătăţuri surprinzătoare. Avem Subcarpaţi mai cizelat. Cu „topping“ –uri trendy adăugate peste acelaşi aluat hip – hop îmbibat cu folclor autentic, preparat de membrii fondatori.
9. Negură Bunget - ZI
10. Coma
– Orizont
salut! pe cand topul romanesc 2017? :) multumesc!
RăspundețiȘtergere