20 mar. 2018

Calin Pop - Fara Filtru




Exact ca şi în cazul multor alţi artişti faimoşi ai acestei naţii, Călin Pop este unul din muzicienii care a avut (ne)norocul de a se afirma într-o perioadă în care numerele pare de la maşini circulau într-o duminică în timp ce celalte se puteau lăfăi pe şosele doar din două în două săptămâni. Perioada în care ţigările fără filtru Carpaţi erau la mare căutare şi artiştii erau nevoiţi să recurgă la diverse stratategme pentru a înşela vigilenţa cenzurii comuniste. La fel de bine se poate spune şi că a fost o perioadă cu noroc, cel puţin din punct de vedere „rock“istic, căci în vremurile acelea concurenţa din domeniu nu era atât de acerbă ca-n zilele noastre. Ce-i drept, atunci artiştii patriei cântau pe scule improvizate şi publicul era mult mai receptiv la „fenomen“, dar asta e deja o altă discuţie.

Revenind la 2018, compozitorul şi solistul legendarei trupe Celelalte Cuvinte a simţit nevoia să revină în atenţia publicului cu cel de-al treilea material discografic solo, care cu cele aproape 65 de minute ale sale are toate şansele să fie apreciat de către melomanii care au crescut cu melodiile grupului care a debutat printr-un recital desfăşurat în data de 13 decembrie 1981 la Casa Studenţilor din Timişoara.

Călin Pop a înregistrat vocea şi toate instrumentele, chitare, bass, blockflöte, percuţii, clape. De asemenea este compozitorul şi autorul textelor dar şi resposabil de înregistrări, mixaj şi masterizare.

Fără filtru pleacă la drum cu piesa în care artistul se întreabă unde este mândria cea de altă dată a românilor şi continuă cu melodia care dă titlul acestui album, o „dedicaţie“ pentru „barosanul“ aflat la cârma patriei: „Haide barosane rânjeşte tare/ Şpaga si minciuna tot îţi dau târcoale“. Începutul piesei „Of...“ te duce cu gândul la filonul etno prezent din plin în piesele celor de la Phoenix, iar constatarea conform căreia „răutatea şi prostia invadează România“ este de o veridicitate cât se poate de deranjantă pentru vremurile pe care le trăim. Linia melodică a piesei cu pricina capătă culoare graţie unui blockflöte de mare efect. „Alb şi Negru“ porneşte la drum cu efecte de chitară mai agresive care aduc pe ici pe colo cu hardcore-ul celor de la Implant pentru Refuz, dar după un intro supărat melodia se „aşează“ în sound-uri mai liniştite care ne aduc aminte din plin de albumele Celelalte Cuvinte. Printre baladele prezente pe aici se remarcă „Rătăcit“ care nu e departe de „senti“-urile de odinioară ale celor de la Scorpions, iar efectele de voce din piesa „A leprelor“ reuşesc să fie interesante. Cea mai lungă piesă a discului, „Momentum“ este un moment de introspecţie al artistului, iar „Soarta“ are câteva acorduri care îţi pot aminti de piesele celor de la Cargo.


Conform declaraţiilor artistului discul acesta e „o părere personală, despre România, în general, o concluzie trasă, în urma evenimentelor întâmplate în jur, prin lume şi la noi în ţară, din 1990, până în prezent, lucruri şi fapte, care au durut şi dor în continuare“. Fără îndoială, mai vechii fani ai Cuvintelor vor aprecia cu mai mult sau mai puţin entuziasm acest strigăt de luptă al artistului care ne-a catadicsit cu memorabilele versuri care au bucurat generaţii întregi: „Iarbă prin păr, pe obrajii ei/Şi pe ochii căprui/ Ce plângeau la zei“. Fără îndoială, avem nevoie de cât mai multe asemenea „răcnete“ împotriva indolenţei şi nesimţirii care a pus stăpânire pe o bună parte din societatea noastră. La fel de adevărat este că oamenii care n-au prins vremurile în care revistele Rahan erau la mare căutare s-ar putea să nu simtă niciun fior la auzul acestor 15 track-uri. 

19 mar. 2018

Nils Frahm - All Melody


E greu să aplici o etichetă noului album semnat Nils Frahm. La o ascultare simplă ai fi tentat să afirmi că cele 12 piese din All Melody se înscriu în aria muzicii clasice. La o privire şi mai atentă toată chestia asta ar putea intra lejer şi în cutiuţa numită „ambiental“. Iar dacă asculţi suficient de mult încât să „prinzi“ toate subtilităţile mai mai că îţi vine să consideri că discul ăsta are şi-un feeling de techno în el. Adevărul e undeva la mijloc, căci All Melody e câte puţin din fiecare. Nici nu e de mirare, căci Nils Frahm nu e un tip câtuşi de puţin convenţional: a pus la cale această excursie sonoră într-un studio amenajat în celebrul Funkhaus din Berlin, clădirea – simbol din fosta Republică Democrată Germană.

E foarte greu să alegi piesele de rezistenţă din acest disc. Şi asta pentru că track-urile curg cât se poate de natural atunci când le asculţi cu atenţie. Nu e un album pe care să-l asculţi în maşină la un drum lung sau în fotoliul din dormitor butonând televizorul. All Melody e musai de ascultat în tihnă, fără factori perturbatori externi. În acest fel s-ar putea să descoperi îmbinări senzaţionale între sound-uri melancolice şi electronice, cum ar fi cele care colorează atât de izbutit piesa care dă titlul albumului. Există posibilitatea să descoperi şi răsturnări de ritmuri spectaculoase din Sunson sau minunatele trompete jazzy din Human Range. Sau momentele ambientale amestecate cu beat-uri acide de pus în ramă din piesa “#2”. Ca să nu amintesc de My friend the forest, care are o magie aparte. La fel ca şi tot discul ăsta.

Nils Frahm a scos un disc care emană o abordare unică şi care ne prezintă un artist aflat undeva între muzica clasică şi cea electronică. La fel ca şi Philip Glass sau Karlheinz Stockhausen, omul acesta umple golurile între două genuri muzicale total diferite, iar magia pieselor izvoreşte pur şi simplu din abilitatea de a combina sunete de avangardă cu aranjamente muzicale populare. 



7 mar. 2018

Marcian Petrescu - Drifting Blues



Patriot local fiind, trebuie să-mi încep scurta „monitorizare“a noului album semnat Marcian Petrescu cu faptul că ascultând primele piese ale discului mi-am adus aminte de prestaţiile superbe ale timişorenilor Bogy Nagy sau Laci Farkas. Desigur, lista poate continua şi cu memorabilul concert susţinut de Sugar Blue în oraşul de pe Bega unde a cântat în deschidere chiar Marcian Petrescu şi lista poate fi îmbogăţită cu mii şi mii de oameni care s-au dedicat trup şi suflet acestui gen muzical.

Revenind la Marcian Petrescu, s-ar putea ca unii să îl cunoască doar datorită faptului că a fost eliminat pe nedrept în cadrul concursului Vocea României. Desigur, cei din categoria connaisseurs ştiu că artistul a mai fost în trecut „dependent de blues“ (ca să citez unul din albumele sale anterioare) şi actualul material vine la şase ani distanţă după „deCÂNTECE DE BLUES“.

Conform prezentării pe site-ul casei de discuri Soft Records, „Drifting Blues este un album “solo“, lansat sub nume propriu și format în întregime din prelucrări ale unor piese celebre, extrase în mare parte din marele catalog al blues-ului modern-contemporan american și britanic, un album de fuziune de genuri și stiluri“. Carevasăzică, n-ar trebui să mai fie niciun secret faptul că dragostea pentru blues al lui Marcian Petrescu este evidentă pe parcursul celor zece piese inserate aici. De remarcat este că nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Încă de la copertă (care ni-l înfăţişează pe vajnicul muzicuţist autohton într-o ipostază şic) şi terminând cu piesele alese pentru acest drift în blues, care graţie studiului celor de la Viţa de Vie unde au fost înregistrate, sună aşa cum trebuie.

Primele momente ale discului te transportă într-un film cât se poate de clasic, „Love Her Don’t Shove Her“ şi  „Don’t Be Afraid Of The Dark“ având toate atu-urile unui start fericit, care va unge sufletul melomanilor cărora le curge blues prin vene. Cele 12 minute ale piesei „The Son I Never Knew“ ar putea fi considerate niţel „prea mult“ de către unii, dar piesa care conform mărturisirilor lui Marcian Petrescu „este una din cele mai grele din blues-ul modern“ curge bine şi natural.

Prima surpriză a albumului vine odată cu melodia pe care mulţi au descoperit-o graţie faptului că a fost inclusă în Lethal Weapon, partea a treia. „Runaway Train“  interpretată în original de Elton John şi Eric Clapton are un şarm aparte şi reuşeşte să-ţi găsească locul printre preferinţele celor pasionaţi de blues – rock. Discul continuă cu o altă „bijuterie“ sonoră, „Sure Seems Strange“. Care emană un aer aparte atât pentru faptul că aici apare celebrul american Rick Estrin, dar şi pentru incursiunile cât se poate de inspirate la ţambal ale lui Marius Mihalache.

„Am gândit prezența și intervenția ţambalului ca pe o substituire a pianului, ca pe un ingredient cheie, liantul care să evidențieze și mai mult ideea de întâlnire/ciocnire între două culturi diferite, cea Est Europeană(România) și cea Vestică(SUA), unite definitiv de limbajul internațional al blues-ului“, spune Marcian Petrescu. Şi are dreptate sută la sută, căci prin acest „artificiu“ piesa asta poate fi considerată o melodie blues cu influenţe geto – dacice, din categoria track-urilor de neuitat.

Unicul moment mai puţin inspirat al discului este I Don’t Wanna Go On With You Like That, melanjul între pop şi blues de aici fiind mai puţin reuşit. O altă alegere interesantă este „Soul of Love“. Şi asta pentru că piesa care deschide albumul lui Paul Rodgers din 1997 are un pregnant feeling rock. Iar aromele adăugate de Marcian Petrescu sunt un real deliciu. Atât pentru fanii Free sau Bad Company, cât şi pentru marea majoritate a celor care consumă rock pe pâine.

Ultima piesă din acest disc este un alt highlight. The Supernatural, compusă de Peter Green, fondatorului trupei Fleetwood Mac, este o altă cireaşă pe acest tort de blues. Melodia are un vibe cât se poate de reuşit si te unge la suflet chiar dacă spre deosebire de celelalte piese de aici nu are voce. E o poveste care te poate teleporta pe Coasta Jurasică din Dorset sau undeva în mijlocul celebrei păduri Białowieża, călătoare și ea de-a lungul graniței Polonia – Belarus.


Deşi pe plan stilistic, albumul acesta nu excelează în noutăţi, Drifting Blues-ul lui Marcian Petrescu va fi devorat pe deplin de amatorii de old school blues. Printre colabotarorii care au pus umărul la apariţia acestui disc se numără Nicu Patoi (Platonic Band), Marian “Mac” Aciobăniței, Mihai Alexandru Tacoi sau Alex Vișan. Discul a apărut la Soft Records şi poate fi comandat aici.