De ascultat

  Puține formații din lumea asta au darul de a te face să le asculți cu aceeași plăcere ca și când le-ai auzit pentru prima oară. Dar dincolo de valurile de nostalgie, Depeche Mode face parte din gașca trupelor care se reinventează aproape de fiecare dată, iar dincolo de eternele clișee care s-au spus de-a lungul anilor despre ei rămâne senzația de bine cu care te molipsești după audiția compozițiilor lor. Și pentru asta...jos pălăria.  Fie că-ți place, că suporți muzica lor sau ai impresia că e cea mai nașpa chestie muzicală de pe planeta noastră, e clar că oricine are o părere visavis de trupa care a debutat în 1981 cu albumul Speak & Spell. Revenind la zilele noastre,minunea s-a produs, căci avem cel de-al 15-lea material discografic, Memento Mori. Un disc care s-a născut în vremuri complicate ( și datorită morții lui Andy Fletcher) dar care este musai de ascultat. Spre deosebire de precedentul „Spirit“ (2017), care în opinia subsemnatului  nu se încadrează defel în categoria di

Albumul de debut al celui care-şi spune Ghost Culture face parte din seria acelor discuri care te fascinează încă de la prima ascultare, deşi logica îţi spune că sound-ul acesta nu aduce nimic nou în muzica electronică. La fel ca şi mulţi alţi artişti din muzica electronică, James Greenwood reuşeşte să amestece câteva ingrediente arhicunoscute într-o reţetă extrem de savuroasă pentru urcehile avide de bunătăţuri. Printre ingredientele folosite pe parcursul pieselor care alcătuiesc acest debut spectaculos se regăsesc părţi de techno, ambient house, electro şi desigur synth – pop. E – dacă vreţi – un soi de Yazoo updatat la anul 2015, un fel de 80s combinat cu vremurile noastre, un liant între stupizenia multor creaţii electronice ale anilor în care trăim şi melodicitatea exagerată a anilor în care au apărut cele două filme Ghostbusters. De remarcat ar mai fi faptul că Ghost Culture a fost „descoperit“ de Erol Alkan, DJ-ul britanic care prin intermediul label-ului său, Phantasy, a mai

Cred că e destul de clar pentru toată lumea cam ce stil muzical poate aborda un proiect care se lansează cu un album numit „Dark Matters“. Trecut-au trei ani de atunci, iar între timp proiectul Torul a mai editat materialul discografic „In Whole“. Care a beneficiat de oareşce succes din partea urechilor îndrăgostite de electro – pop. Cel de-al treilea album al grupului din Slovenia care poartă numele de Torul are toate şansele să devină mult mai „înfipt“ în inimile melomanilor, căci conţine doze serioase de good – time – music. Desigur, primul lucru care îţi poate trece prin cap atunci când auzi de Slovenia este Laibach. Sau poate pentru cei care au prins adevăratul E.B.M. mai poate intra în discuţie şi Borghesia. De acum încolo, categoric, alături de ei merită să stea şi Torul. Un proiect alcătuit din producătorul Torul Torulsson, chitaristul şi clăparul Jan Jenko şi solistul Borut Dolenec.

Fiindcă Depeche Mode e un nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare, e clar pentru toată lumea că Delta Machine e un subiect aprig dezbătut în rândul melomanilor. Pentru a nu cădea în ispita unei evaluări „pripite“ am lăsat intenţionat să treacă niscaiva timp pentru această recenzie, nu de alta dar orice material realizat de David Gahan, Martin Gore şi Andrew Fletcher are nevoie de „timp“ pentru „fermentare“. Carevasăzică, ce a ieşit după această dospire? Un produs acceptabil şi nimic mai mult. Era clar pentru toată lumea că actualul disc al „depeşerilor“ care ţin steagul sus de la Speak & Spell / ul editat în 1981, va face ceva vâlvă. Lucrurile n-au pornit cu dreptul, căci sincer încă de la Welcome to my world am avut niscaiva îndoieli. Ăsta e exemplul de piesă care şi-n ziua de azi am impresia că s-a „strecurat“ din greşeală printre cele 13 melodii incluse pe Delta Machine.

Sincer, imi plac chestiile imprevizibile, mai ales cand e vorba de muzica. Din capul locului, trebuie sa admit ca albumul asta e cu totul altfel decat m-as fi asteptat. Dupa o prima auditie, am fost mega – tentat sa exclam „asta nu poate fi real“. Nu pentru ca cele zece piese „nasite“ de cei doi legendari muzicieni ar fi atins vreo coarda sensibila in urechile subsemnatului. Nici vorba de asa ceva, discul asta la primul contact ti se pare o joaca neizbutita si iti lasa exact aceeasi senzatie pe care o ai dupa ce privesti un clip de Youtube in care un caine si o pisica se imbratiseaza non – stop. Daca ai curiozitatea sa te obisnuiesti mai tare cu piesele, s-ar putea insa sa descoperi amanunte interesante, care ti-au scapat initial. Dincolo de toate, Sss este opera a doua nume cu greutate in showbizul international din ultimele decenii.

Asteptari: Revista britanica Q i-a numit pe Depeche Mode pe buna dreptate „cea mai populara trupa electronica din lume”. Formatia a debutat in 1981 cu Speak and Spell iar acest album de remixuri vine ca o continuare a Remixes 81-04 aparut acum sapte ani. Rezultat: A doua serie de remixuri „oficiale” ale depeserilor este disponibil in doua variante, sub forma de 1CD si trei CD-uri si cuprinde piese de pe parcursul intregii cariere a formatiei, de la Speak and Spell pana la Sounds of the Universe-ul de acum doi ani.  Poate n-ar fi lipsit de importanta sa amintesc faptul ca toate cele 12 albume de studio ale formatiei au ajuns in Top Ten-ul din cele mai importante tari din lume atunci cand vorbim de muzica, UK si USA.