Torul - Tonight we dream fiercely

Cred că e destul de clar pentru toată lumea cam ce stil muzical poate aborda un proiect care se lansează cu un album numit „Dark Matters“. Trecut-au trei ani de atunci, iar între timp proiectul Torul a mai editat materialul discografic „In Whole“. Care a beneficiat de oareşce succes din partea urechilor îndrăgostite de electro – pop. Cel de-al treilea album al grupului din Slovenia care poartă numele de Torul are toate şansele să devină mult mai „înfipt“ în inimile melomanilor, căci conţine doze serioase de good – time – music. Desigur, primul lucru care îţi poate trece prin cap atunci când auzi de Slovenia este Laibach. Sau poate pentru cei care au prins adevăratul E.B.M. mai poate intra în discuţie şi Borghesia. De acum încolo, categoric, alături de ei merită să stea şi Torul. Un proiect alcătuit din producătorul Torul Torulsson, chitaristul şi clăparul Jan Jenko şi solistul Borut Dolenec.

Pentru cei care ţin cu tot dinadinsul la categorisiri, ceea ce se aude pe aici ar putea fi încadrat lejer în electro-pop & wave. Ceea ce îi diferenţiează pe aceşti băieţi de restul de 34.678 de trupe care activează în această branşă este faptul că piesele incluse pe acest al treilea album ocolesc destul de abil canoanele cu care sunt obişnuite urechile devoratoare de asemenea „bunătăţuri“.

Primul episod din cele 11 piese incluse aici are darul de a introduce ascultătorul în lumea Torul. The Sun! este o piesă cât se poate de bine aleasă pentru o introducere, în care synth-urile se mulează perfect pe vocea solistului şi-n care se dezvăluie pe deplin puternica melodicitate a melodiilor create de aceşti sloveni. Wake up atacă destul de frontal latura mai dark a curentului synth – pop, dar tonalităţile folosite nu dau acea senzaţie de „suprasaturare“, astfel încât întregul aranjament reuşeşte să fie mega – plăcut. Fără îndoială, una din cele mai „cu lipici“ piese de aici este The Fall, o melodie care amestecă o instrumentaţie genială cu o voce care devine un adevărat punct de atracţie al compoziţiei. E o melodie cât se poate de carismatică, care are toate şansele să ţi se întipărească în minte dacă o asculţi pe repeat şi care are parte de un efect de syth care îţi poate aduce aminte de Don’t Laugh-ul semnat Josh Wink. Doar pentru acel efect, căci restul e inclus în cu totul alte coordonate. Din păcate următoarele două piese incluse în album, “I’m Still Here” şi “All In” se înscriu pe deplin în compoziţiile alea care se regăsesc din belşug în compilaţiile dark – wave adresate cluburilor din zilele noastre. Nu aş spune că sunt plictisitoare, ci pur şi simplu nu reuşesc să se ridice la înălţimea celorlalte track-uri. Unicul cover de aici, Mad World prezintă o abordare interesantă a hitului celor de la Tears For Fears. Deşi consider că alegerea piesei „Glow“ pentru a promova discul n-a fost tocmai cea mai bună mişcare, piesa cu pricina are un „cârlig“ care te prinde instantaneu. Mai interesantă mi se pare Always Embraced, un imn synth care defineşte perfect starea de melancolie. Sau chiar piesa care închide albumul, End of the story. Desigur pe parcursul audiţiei urechile pot sesiza diverse influenţe. De la Depeche Mode, Front 242, Grauzone sau chiar Sisters Of Mercy, pe alocuri. Din fericire, melodiile nu merg pe acelaşi „tipar“, astfel încâ materialul este unul care pică bine. Piesele ăşi iau seva din anii 80, dar aranjamentele muzicale sunt specifice anilor actuali. E un amestec izbutit de  80s synth – pop, post – punk, EBM şi alte bunătăţuri. E de patru stele.