Rezultat: A doua serie de remixuri „oficiale” ale depeserilor este disponibil in doua variante, sub forma de 1CD si trei CD-uri si cuprinde piese de pe parcursul intregii cariere a formatiei, de la Speak and Spell pana la Sounds of the Universe-ul de acum doi ani. Poate n-ar fi lipsit de importanta sa amintesc faptul ca toate cele 12 albume de studio ale formatiei au ajuns in Top Ten-ul din cele mai importante tari din lume atunci cand vorbim de muzica, UK si USA.
Din pacate, selectia asta de remixuri nu incepe intr-un mod prea fericit, caci varianta lui Bushwacka la single-ul Dream On e o piesa destul de insipida, care nu reuseste sa atraga prea mult atentia. Lucrurile incep sa-si intre in normal odata cu Suffer Well – ul reimaginat de francezii de la M83 iar reconstructia lui Unkle la John the Revelator este unul din momentele cat se poate de inspirate din acest triplu CD care cuprinde 37 de track-uri. Desigur remixurile pot fi asa si asa sau dementiale. Iar atunci cand pe tapet se mai adauga si Depeche Mode, lucrurile-s si mai complicate. Cunosc fani inraiti care sunt oripilati de unele versiuni mai putin ortodoxe. Acelea in care se patreaza doar vocea (eventual la pitch normal dar poate fi si mai slow) si peste care se adauga te miri ce instrumentatie trendy. Exista insa si unii care aprecieaza tocmai aceste „reconstructii” din temelie.
Printre numele care si-au pus amprenta pe cele 37 de remixuri se numara Alan Charles Wilder si Vince Clark. Doua personaje care nu mai au nevoie de nici o prezentare pentru fanii DM. Actualul membru al trupei Erasure a contribuit cu versiunea sa imbogatita a hitului Behind the wheel, iar Alan Wilder cu In chains. Din pacate ambele remixuri sunt departe de asteptari, chiar daca vor fi „sorbite” de fanii inraiti ai trupei. Nici versiunea celor de la Digitalism la Never let me down again nu este tocmai o capodopera de arta. Printre momentele interesante ale primului CD se numara Corrupt care a fost tratata cu o portie serioasa de minimal de catre Efedmin si The Stargate Mix-ul celebrului Personal Jesus.
Alte momente bune ar putea fi mixul lui Jacques Lu Cont al piesei A pain that i am used to si tratamentul uli Eric Prydz la Never let me down again. Desi eram foarte curios de remixul celor doi membri din Miike Snow la Tora! Tora! Tora! trebuie sa recunosc ca acesta m-a dezamagit, la fel ca si versiunea nitel breakbeat a hitului Question of Time. In schimb, un moment inspirat din cale afara este Leave in silence executat de Claro Intelecto, o versiune cat se poate de chill a hitului din 1982. N-am picat „pe spate”, asteptarile au fost mai mari, dar cu toate acestea daca iubiti DM n-aveti cum sa ratati aceste 37 de track-uri.
Recomandari: Pentru cei care sunt inscrisi in forumurile care trateaza „boala” Depeche Mode.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu