Status Quo - Quid pro quo

-
Asteptari: Oamenii astia “o ard” de prin 1962, dar si-au scos primul album “de-abia” in 1968. Quid Pro Quo este cel de-al 29-lea disc din cariera britanicilor Status Quo si contine 14 piese noi – noute plus o varianta live a celebrului hit In the Army Now si vine cu inca un CD atasat ce cuprinde cateva inregistrari din concerte sustinute anul trecut in Amasterdam si Melbourne.

Rezultat: Trupa asta face parte din acea categorie a legendelor despre care se poate spune lejer ca daca ai ascultat un album e ca si cum le-ai fi ascultat pe toate. In mare parte, feeling-ul pieselor este unul care subliniaza aerul compozitiilor rock n roll din anii 60. Asadar, nimeni n-are de ce sa se mire: de mai bine de 40 de ani oamenii astia pedaleaza cam pe aceleasi armonii. Desigur, aceasta constatare poate fi una pozitiva sau negativa, depinde de perceptie. In schimb, daca aveti ocazia sa vedeti vreodata show-urile lor live, categoric veti fi convinsi de faptul ca ceea ce presteaza veteranii astia vine din suflet. Si asta, conteaza!
Cei care fac parte din categoria oamenilor care au prins cel putin vreun chef de dinainte de 89 in Romania, In the army now n-are cum sa fie o melodie necunoscuta. Din pacate, varianta 2010 a acestui hit nu se ridica defel la inaltimea asteptarilor, fiind o clona nereusita a acestei capodopere. Din fericire, piesa e pusa strategic la finalul primului disc, asa ca nu reuseste sa strice auditia celor 14 piese noi care se regasesc aici. Dintre piesele noi, deosebit de sarmanta la prima ascultare e Leave A Little Light On in care chitara are volum si care poate aminti nostalgicilor cateva hituri din trecut, in special Get it on-ul celor de la T Rex. Chiar din primele secunde ale piesei Two Way Traffic – care are onoarea de a deschide acest disc – e clar pentru toata lumea ca oamenii astia nu se avanta deloc in ape tulburi, preferand sa mearga pe carari bine batatorite. Adica pe cliseul acela de rock pe trei corzi. Care le iese bine, caci in moemntul in care abandoneaza sabloanele (pe Any Way You Like It) lucrurile capata o intorsatura mai putin placuta.

Nici momentele mai slow nu prea-i prind bine, piesa Reality Check nefiind prea inspirata. Si totusi fiindca albumul geme de piese voioase ("Dust To Gold", "The Winner" and "Frozen Hero), este un disc croit suta la suta pentru iubitorii de good old rock n roll. Dar asta se stia inca de cand a aparut single-ul Rock'n'Roll'n'You, nu?

Recomandari: Pentru cei carora expresia de retro – rock nu le suna ciudat. Pentru amatorii de rock la trei corzi. Pentru rockeri.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult