Austra - Feel it break
Asteptari: Chiar daca figura centrala a formatiei canadiene Austra este solista Katie Stelmanis, e bine de stiut ca acest grup ii mai are in componenta pe Maya Postepski si Dorian Wolf. Katie a vrut sa se faca cantareata de opera iar in anul 2008 a scos un album solo numit Join Us. Trupa Austra s-a format anul trecut iar Feel it break e albumul lor de debut care contine 11 piese.
Rezultat: Doamnelor si domnilor, sound-ul asta pur si simplu m-a rupt. Drept urmare ma vad nevoit de la inceput sa clarific lucrurile: avem de-a face cu debutul pop al anului 2011. Un disc care cu siguranta isi va gasi locul in topurile de sfarsit de an. Sunete de sintetizatoare „sanatoase”, beat electronic percutant, voce empatica „antrenata” pentru opera – asta e reteta de succes.
Desi in asa numita lume a synth – pop – ului e o aglomeratie strasnica in ultima vreme, albumul canadienilor este un material care straluceste de la mii de kilometri distanta. Nu stiu daca termenul de synth – pop defineste in vreun fel atmosfera care se scurge din melodii. O fi coldwave, goth, new wave sau altceva? Eu zic ca e Austra Wave, fiindca in aceasta excursie muzicala ai ocazia sa experimentezi o sumedenie de chestii diverse. Care-ti provoaca emotii intense, demne de povestit nepotilor. Fiecare nota de aici ascunde ceva diferit si tocmai cand te pregatesti sa etichetezi cumva constructiile astea sonore, ai parte de un alt element care sa faca practic neincadrabil acest produs. Pe parcurs ai impresia ca seamana cu Bat for Lashes, Cocteau Twins, The Knife, Kate Bush, Nine Inch Nails, Zola Jesus, La Roux, Depeche Mode si cate si mai cate. E cand dark cand dancefloor friendly, si exact cand te astepti mai putin devine numai bun de meditatie. E....colosal.
Vocea profund unica a solistei Katie Stelmanis este una care iti ramane intiparita in minte, inca de la acordurile de debut ale piesei Darken Here Horse. Desigur, cele mai cu lipici piese de aici sunt single-urile Beat and the Pulse si Lose it. Prima dintre ele incepe in cel mai industrial mod cu putinta si evolueaza pe parcurs intr-un adevarat hit pentru oamenii care nu si-au pierdut complet IQ-ul, iar Lose it cu acel magnific "Don't wanna loooooose ya." ...pur si simplu nu gasesc cuvintele care sa exprime frumusetea acestui cantec. Daca stau bine sa analizez, Beat And The Pulse, nu e o melodie propriu – zisa ci mai degraba o adunatura de beat-uri si voci pe doua actave care au un impact naucitor asupra oricarui meloman. Tensiunea creste gradual, ce mai, e ceva extraordinar, dar lucrurile bune nu se opresc defel aici. Fiecare din cele 11 piese poate fi declarata „the one”: fie The Villian care aduce destul de mult a era Gary Numan ca si instrumentatie sau Shoot the water, care din acest punct de vedere nu are cum sa nu-ti aduca aminte de Kate Bush. Iar atunci cand solista se intreaba “Am I free now?” pe piesa de final The Beast, categoric te trezesti ca ai intrat in mania acestui sound. Printre lucrurile demne de remarcat ar mai fi si acela ca sound-ul e cat se poate de misto (producatorul albumului fiind raspunzator printre altele de sound-ul The Prodigy si Bjork) si ca discul asta pur si simplu n-are parte de trucuri ieftine. Nu te cucereste neaparat din prima, dar odata ce ai intrat in hora sunetelor Austra devii dependent de ele.
Recomandari: Pentru iubitorii de Depeche Mode, The Cure, Siuxsie and the Banshees, Zola Jesus si lista poate continua. Hai, pune mana pe debutul anului....
Rezultat: Doamnelor si domnilor, sound-ul asta pur si simplu m-a rupt. Drept urmare ma vad nevoit de la inceput sa clarific lucrurile: avem de-a face cu debutul pop al anului 2011. Un disc care cu siguranta isi va gasi locul in topurile de sfarsit de an. Sunete de sintetizatoare „sanatoase”, beat electronic percutant, voce empatica „antrenata” pentru opera – asta e reteta de succes.
Desi in asa numita lume a synth – pop – ului e o aglomeratie strasnica in ultima vreme, albumul canadienilor este un material care straluceste de la mii de kilometri distanta. Nu stiu daca termenul de synth – pop defineste in vreun fel atmosfera care se scurge din melodii. O fi coldwave, goth, new wave sau altceva? Eu zic ca e Austra Wave, fiindca in aceasta excursie muzicala ai ocazia sa experimentezi o sumedenie de chestii diverse. Care-ti provoaca emotii intense, demne de povestit nepotilor. Fiecare nota de aici ascunde ceva diferit si tocmai cand te pregatesti sa etichetezi cumva constructiile astea sonore, ai parte de un alt element care sa faca practic neincadrabil acest produs. Pe parcurs ai impresia ca seamana cu Bat for Lashes, Cocteau Twins, The Knife, Kate Bush, Nine Inch Nails, Zola Jesus, La Roux, Depeche Mode si cate si mai cate. E cand dark cand dancefloor friendly, si exact cand te astepti mai putin devine numai bun de meditatie. E....colosal.
Vocea profund unica a solistei Katie Stelmanis este una care iti ramane intiparita in minte, inca de la acordurile de debut ale piesei Darken Here Horse. Desigur, cele mai cu lipici piese de aici sunt single-urile Beat and the Pulse si Lose it. Prima dintre ele incepe in cel mai industrial mod cu putinta si evolueaza pe parcurs intr-un adevarat hit pentru oamenii care nu si-au pierdut complet IQ-ul, iar Lose it cu acel magnific "Don't wanna loooooose ya." ...pur si simplu nu gasesc cuvintele care sa exprime frumusetea acestui cantec. Daca stau bine sa analizez, Beat And The Pulse, nu e o melodie propriu – zisa ci mai degraba o adunatura de beat-uri si voci pe doua actave care au un impact naucitor asupra oricarui meloman. Tensiunea creste gradual, ce mai, e ceva extraordinar, dar lucrurile bune nu se opresc defel aici. Fiecare din cele 11 piese poate fi declarata „the one”: fie The Villian care aduce destul de mult a era Gary Numan ca si instrumentatie sau Shoot the water, care din acest punct de vedere nu are cum sa nu-ti aduca aminte de Kate Bush. Iar atunci cand solista se intreaba “Am I free now?” pe piesa de final The Beast, categoric te trezesti ca ai intrat in mania acestui sound. Printre lucrurile demne de remarcat ar mai fi si acela ca sound-ul e cat se poate de misto (producatorul albumului fiind raspunzator printre altele de sound-ul The Prodigy si Bjork) si ca discul asta pur si simplu n-are parte de trucuri ieftine. Nu te cucereste neaparat din prima, dar odata ce ai intrat in hora sunetelor Austra devii dependent de ele.
Recomandari: Pentru iubitorii de Depeche Mode, The Cure, Siuxsie and the Banshees, Zola Jesus si lista poate continua. Hai, pune mana pe debutul anului....
sunt curioasa ce-ai zice de bonoboo, bajka sau silent strike.
RăspundețiȘtergerebonobo*
RăspundețiȘtergereBonobo si silent strike sunt OK, despre bajka nu stiu nimic. am sa zic cand scot albume noi, ms de feedback:)
RăspundețiȘtergere