Action Bronson - Dr. Lecter

Asteptari: Nada. Ce asteptari poti avea de la un tip despre care nici Google-ul nu-ti da prea multe indicii? Ceea ce se stie despre acest Action Bronson este ca aparent e un maestru culinar. Si ca provine din New York, iar  Dr. Lecter este albumul lui de debut, care vine la doar cateva luni dupa un mixtape numit Bon Appetit...Bitch.

Rezultat: Nu ma ascund dupa deget: o buna parte a hip – hop – ului „de stil nou“ (citeste promovat de mass – media) mi se pare atat de infantil si insipid incat consider ca e o adevarata blasfemie sa te obosesti pana si sa-l critici. Din cand in cand, apar insa figuri interesante, iar acest Action Bronson e categoric o surpriza placuta. Criticii l-au botezat „Ghostface Killah in varianta alba“ si nu prididesc in a sublinia faptul ca omul acesta foloseste o sumedenie de metafore despre mancare, fiind un soi de food gangster. Dincolo de texte, frumusetea acestui material consta in faptul ca instrumentatiile care servesc fundamentul acestor piese au parte de o serie de „brizbriz”-uri din epoca old – school, carevasazica sunt cat se poate de solide.
Din peisaj lipsesc beat-urile acelea moderne care ii fac pe toti raperii din zilele noastre sa fie o apa si-un Pamant si enervantele efecte pe voce. „Este primul meu album. Conceptul este acela ca Dr. Lecter este un individ salbatic, dar foarte educat. Are deasemenea o latura ridicola si nebuna. Omu meu Tommy Motz a facut beat-urile iar eu am facut rap“, declara artistul intr-un interviu acordat site-ului asmerican HipHopDX. 

Ceea ce nu-I lipseste acestui disc este melodicitatea. Si nici cuvintele neortodoxe, fiindca chiar in debutul piesei Moonstruck omu sopteste cate ceva despre „motherfucking place to be“. Ramanand la texte, in piesa Ronnie Coleman, rapperul se plange despre greutatea sa si despre faptul ca nu se poate stapani atunci cand vine vorba de mancare: „Lock the refrigerator, there’s no controlling me/steak and chocolate got their motherfucking hold on me!“. Si asta nu e tot, fiindca putin mai incolo Action Bronson consuma niste burgeri alaturi de prietenul cel mai bun: "An hour later, eat the burger with my drug dealer/ Then add the butter to the fudge to make the fudge realer." Omul asta rap-uieste despre mancare cu atata determinare precum o face Lil Wayne despre blowjob-uri. Piesele nu au refrene, iar cele 15 track-uri se inscriu in limita de 45 de minute. Chiar si daca nu urmaresti cu atentie textele, e un album rap plin de distractie, care iti inoculeaza o stare pozitiva, iar pentru asta merita reverente! Larry Csonka este o piesa numita dupa un mare jucator de fotbal american. Shiraz (in care gurmanzii vor recunoaste o rima mai putin intalnita in rap si anume „Is that prosciutto?” ) este single-ul datorita caruia omul acesta a fost remarcat anul trecut. E „choix a la creme”, la fel ca si ‘Get Off My P.P.’, sau mirifica Beautiful Music. Desi albumul asta a aparut in 2011, ceea ce emana el e pur 90s hip hop. O muzica ce imi aduce aminte de rapul francez a la Alliance Ethnik.  Avand in vedere ca l-am ascultat cap – coada nu doar o singura data, categoric e ceva special. Check it out!

Recomandari: Pentru cei care vor sa faca cunostinta cu gangsterul mancarurilor.