Flogging Molly - Speed of darkness

-
Asteptari: Flogging Molly e o formatie americana de celtic – punk care a debutat in anul 2000 cu albumul Swagger. Americanii vor fi prezenti pentru prima oara in tara noastra, pe 1 iulie, in cadrul festivalului B ESTFEST. Speed of darkness contine 12 melodii si vine la trei ani distanta dupa Float.

Rezultat: Sa inceapa Revolutia! Refrenul celei de-a doua piese din acest album (Revolution) e cat se poate de energic si reflecta perfect atmosfera unui material care merita ascultat cu urechile ciulite. Nu doar fiindca e plin de texte sugubete ci si fiindca e cat se poate de nealterat: e punk cu influente celtice care nu contine aditivi “comerciali” plus cateva momente “linistite” dar din categoria balade decente a la Pogues.
Oamenii astia se declara reprezentanti ai clasei muncitoare iar revenind la piesa Revolution, e misto sa afli ca „pinguinii in costume sunt meseriasi la capitolul lacomie“:  „I spent 27 years in this factory/And the bossman says you're not what we need/The penguins in the suits they know nothing but greed/It's a solitary life when you have mouths to feed/But who cares about us“. Debutul Speed of darkness e o melodie – racheta care te trimite direct pe o planeta unde toata lumea face pogo. Exista si mici chestii diferite fata de albumele din trecut ale americanilor: una din astea poarta denumirea de Dont shut em down. E un single care e mai putin punk si celtic, dar are un magnet aparte. Starea de optimism si depresie e combinata la marea arta de solistul Dave King si sotia lui Bridget Regan – alaturi de ceilalti membri ai trupei.  Se prea poate ca discul asta sa-i indeparteze pe unii fani obsedati ai trupei, fiindca e cel mai „radio – friendly“ album al americanilor, dar aceasta constatare poate la fel de bine sa le aduca noi ascultatori. E pur si simplu imposibil sa nu iti misti trupul pe piese de genul Saints and sinners iar instrumentele traditionale celtice din piese mai linistite de genul This Present State of Grace sau A prayer for me in silence ofera nuante mirifice discului. La piese  neinpirate as aminti The Cradle of Humankind sau The Heart of the Sea, care par a fi niste momente neinspirate din repertoriul lui Bruce Sprinsteen. Una peste alta, imi place faptul ca productia acestui disc este una fara cusur si chiar daca pe alocuri oamenii astia dau impresia ca o iau pe urmele celor de la Green Day, avem de-a face cu un material despre care nu poti spune decat ca e M-I-S-T-O!


Recomandari: Doar pentru cei care cunosc cu exactitate semnificatia cuvintelor Pogo, punk si rockabilly.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult