VCMG - Sss

Sincer, imi plac chestiile imprevizibile, mai ales cand e vorba de muzica. Din capul locului, trebuie sa admit ca albumul asta e cu totul altfel decat m-as fi asteptat. Dupa o prima auditie, am fost mega – tentat sa exclam „asta nu poate fi real“. Nu pentru ca cele zece piese „nasite“ de cei doi legendari muzicieni ar fi atins vreo coarda sensibila in urechile subsemnatului. Nici vorba de asa ceva, discul asta la primul contact ti se pare o joaca neizbutita si iti lasa exact aceeasi senzatie pe care o ai dupa ce privesti un clip de Youtube in care un caine si o pisica se imbratiseaza non – stop. Daca ai curiozitatea sa te obisnuiesti mai tare cu piesele, s-ar putea insa sa descoperi amanunte interesante, care ti-au scapat initial. Dincolo de toate, Sss este opera a doua nume cu greutate in showbizul international din ultimele decenii.
Se prea poate ca daca piesele astea ar fi fost scrise de doi necunoscuti, ele sa fi trecut complet neobservate pentru melomanii din intreaga lume. Pentru prima oara de la plecarea sa din Depeche Mode, in 1981, Vince Clarke a colaborat cu “seful” compozitiilor actuale DM, Martin Gore. Daca asculti acest disc cu speranta sa gasesti niscaiva influente Depeche Mode, Yazoo sau Erasure, cu siguranta iti pierzi timpul. Nimic din ce se gaseste aici nu aduce a Enjoy the silence. Si nici a Always, sau chiar Don’t go. Totul e oldschool electronic cu accente techno, cat se poate de dark si rece, croit special pentru urechile care s-au obisnuit cu sunetele de pe vremea cand in Romania circulau intr-o duminica masinile cu numere de inmatriculare cu sot, iar in cealalta cei cu numere impare. Prea multe cuvinte despre cele zece piese incluse in aceasta mult – asteptata colaborare nu – si au rostul. Avand de-a face cu piese exclusiv instrumentale, e o chestie de gust daca te prinde beat-ul metalic al piesei de deschidere Lowly, electro-ul  misto din Zaat sau sound-ul plin de mister din single-ul actual Single Blip. La capitolul bunataturi se incadreaza si Skip this track si chiar daca exista aici cateva piese „de umplutura“, per ansamblu albumul asta e unul care merita ascultat de toti cei care au auzit in viata lor de Martin Gore si/sau Vince Clark. Dupa cum subliniam la inceput, Sss nu-ti pica cu tronc din prima, dar e o excursie izbutita in lumea sound-urilor electronice oldschool. Probabil ca pentru aceia care-s obisnuiti cu drujbele actuale si care au o problema cu notiunea de oldschool, discul asta nu le va zice mare lucru. Nu spun ca nu putea fi mult mai interesant, dar Sss e decent cat incape….