Jazzadezz - Panta Rhei

Dincolo de drujbele din dubstep, indie – rock – ul imbratisat en – gros de catre cei care tin neaparat sa li se aplice eticheta hipsteri, hip – hop - ul care ne invata „cat de sus pot eu sa sar“, pop – rock - ul care ne terorizeaza cu texte de genul „ai aparut ca un inger“, hardcore-ul al carui scop este creearea cator mai multi decibeli si popcorn –ul atat de fumat incat nici nu mai merita bagat in seama, spectrul autohton muzical mai cuprinde diverse alte directii care arareori ajung sa fie cunoscute publicului larg, desi reprezentantii acestor curente sunt cel putin la fel de talentati decat mocofanii prezenti non – stop in mass – media. Daca tot am ajuns la „curente“, cei de la Jazzadezz nu au nici o treaba cu jazz-ul, dar sunt in opinia subsemnatului destul de departe de eticheta dream – pop cu care se „alinta“ muzicienii in comunicatul de presa care anunta concertul de lansare al celui de-al doilea album discografic al lor, Panta Rhei, programat sa apara in 6 aprilie 2012.
Dar oare cu ce ne incanta urechile acesti Jazzadezz? Greu de sintetizat intr-o singura definitie, caci compozitiile lor sunt ca fatetele unui cub Rubick, in care culorile sunt alcatuite din “felii“ world – music, ambient, vagi arome de rock psychadelic si multe alte picaturi care adauga intregului concept o aura aparte. Poate cea mai exacta definitie a ceea ce se aude aici este Krautpop, care este totodata si titlul track-ului numarului zece din aceasta poveste muzicala.  Fara indoiala, cea mai puternica amprenta pe care ti-o lasa auditia acestui Pantha Rei este feeling-ul Dolores O'Riordan care razbate din timbrul vocal al solistei Desdemona. Excursia incepe cat se poate de mistic cu Uglyhero Blues, un mirific conglomerat de world – music ce beneficeaza de percutii specifice trip – hop – ului din anii 90, urmat de In the go, care nu e foarte departe de Linger-ul celor de la The Cranberries, cel putin daca e sa judeci doar prestatia vocala. Unul din cele mai misto momente ale discului este Fairy, o compozitie in care riff-uri din zona rock – ului alternativ sunt asternute peste efecte electronice adorabile, rezultatul fiind cat se poate de fermecator. Calin Torsan contribuie din plin la sarmul acestui material discografic cu niste instrumente de suflat care se potrivesc ca o manusa intregului concept, iar pentru cei care asculta cu mare bagare de seama piesa Shoelace Girl, exista sansa ca prestatia Desdemonei sa trimita la eventuale comparatii cu Kate Bush sau chiar cu Aneka, pentru cei care-si mai amintesc de aceasta solista. Cuvintele cu ale ei soapte mistice reprezinta un alt track care te conduce parca intr-un soundtrack creat special pentru vreun film semnat David Lynch . Amatorii de zbenguiala vor fi mai mult decat incantati de excelenta Crawl care constiuie unul din cele energice portiuni ale acestui disc, si care are toate sansele sa creeze veritabile pogo –uri la open – air – urile din aceasta vara, iar pentru cei care sunt vrajiti de portiunile mai experimentale ale muzicii piesa Krautpop vine ca un balsam pentru inima. Marina Gingirof, solista in trupa Abis apare pe Set me free, iar daca asculti doar primele secunde din melodia Elephant Dream, aproape ca-ti vine sa pariezi ca ai de-a face cu Massive Attack. Alegerea de final e una cat se poate de inspirata caci „Pozele sunt ca si o joaca“ e bula de oxigen pop a acestui disc.  „Am scris involuntar versurile acestei piese, la un curs de fotogenie-telegenie. Tema era Pozele sunt ca si o joaca si asa a ramas si titlul piesei, asa, ca o intamplare, deci n-am modificat nimic si nici nu intentionez sa scot acel "si", chiar daca nu se potriveste si nu e nici corect gramatical“, a declarat Desdemona. .Dincolo de lyrics („Cand vreti sa iti soptesc/ Let me know/ Cand vrei sa ma opresc/Let me go“), e clar ca piesa asta emana o vraja aparte. Subliniata si de „Dimineata devreme se zbate n perdea/Te-as intinde pe paine si te-as manca/ Mai bine ar fi sa ma retrag printre lei / Mai bine iubeste ma / Fara sa vrei“. Prin acest al doilea disc, Jazzadezz reuseste sa se impuna cu un material cat se poate de solid si interesant, reteta succesului fiind alcatuita din texte reusite, muzica captivanta, instrumentisti profesionisti si un concept interesant. George Enescu spunea ca „Muzica este graiul in care se oglindesc fara putinta de prefacatorie insusirile sufletesti ale omului, ale poporului“. Panta Rhei e o poveste muzicala care emana naturalete hundert prozent si care trebuie savurata pe indelete.