Lights Out! - Patience

Pe clujenii de la Lights Out! am avut ocazia sa-i prind live cu ocazia primului lor concert de sine – statator in afara orasului lor „de bastina“ -  adica in Timisoara my beloved city - ocazie cu care trupa care are in componenta doua prezente feminine a luat multa lume prin surprindere, printr-un sound fresh pentru piata romaneasca reusind sa bifeze un concert mai mult decat onorabil. Spre deosebire de marea majoritate a trupelor din valul „alternative“ autohton, muzicienii merg pe un drum care ocoleste cu buna stiinta mult folosita carare a sound-ului „indie a la anii 90“ osciland la fix intre chestii mai experimentale si „music for the masses“. Pe langa piesele proprii, „copiii“ –muzicienii fiind toti liceeni -   au atacat la acel concert cu mult curaj si piese din repertoriul unor Florence & The Machine, MGMT, Blur, Kings of Leon, Norah Jones sau Noisettes , executate cat se poate de impecabil.
Materialul de fata este prima aparitie „oficiala“ a clujenilor, EP-ul Patience avand sase piese care au fost inregistrate la inceputul acestui an. Oricat as vrea sa ocolesc etichetarile, n-am cum sa sar totusi peste acest aspect, caci in zilele noastre everybody needs this, nu-i asa? Carevasazica n-am sa ard gazul spunandu-va ca felia asta e indie – psyhadelic, fiindca cel putin indie e un cuvant mega – lipsit de continut in zilele noastre. Mai degraba as spune ca felia clujenilor e un hibrid de post britpop si psyhadelic rock, destul de neobisnuit pentru piata autohtona. Si uite asa, ajung iarasi la plictisitoarea cortina dintre rock-ul romanesc si cel de afara, involuntar. Sincer, copiii astia nu inventeaza gaura la macaroana cu compozitiile lor, dar daca e sa judeci „concurenta“ de pe piata autohtona in domeniu, acest material de prezentare e mai mult decat decent. Ascultand cu atentie cele sase piese de aici uneori esti surprins sa descoperi un feeling situat undeva la jumatatea dintre post – punk si darkwave care-ti aduce aminte indubitabil de Zola Jesus (fara voce, of course!). Apropos de Teodora Retegan, responsabila incursiunilor vocale mai mult decat fericite de aici, prestatia ei este una de exceptie. E cat se poate de rece si naturala si contribuie din plin la feeling-ul ca nimic nu e prefabricat in piesele astea, totul vine din inima. Si asta conteaza mult. Materialul debuteaza cu o piesa mult prea lunga in opinia subsemnatului – Braille – care nu reuseste sa iti creeze acel sentiment de „wow”, fiind memorabila in primul rand din prisma vocii care are „loc“ sa se desfasoare pe deplin. Origin in schimb incepe de parca ar fi un soundtrack pentru un film trendy si devine tot mai uptempo si adorabila, fiind unul din cele mai reusite momente ale materialului. Sylabus e un soi de rock – pop a la Florence and the Machine in care vocea iese din nou in evidenta, iar EOD te poarta in „felia“ atmosferica a celor de la The Cure. Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand am ascultat finalul piesei Mirror mi-am adus aminte de nebuniile psihadelice ale celor de la Kula Shaker, senzatie cu care am ramas si in secundele din deschiderea melodiei Paws.

Una peste alta, Patience e un disc care te face curios. Si dupa cum ii spune si titlul, cu putintica rabdare avem toate sansele sa ne pricopsim cu o trupa care va avea ceva de spus pe firmamentul „indie – rock “ (oricat urasc termenul asta, nu am cu ce sa-l schimb) din tarisoara noastra. Dincolo de inerentele minusuri priintre care se numara si masterizarea acestui disc, Lights Out! merita toata atentia. EP-ul Patience se va lansa pe 7 aprilie 2012 la Fabrica de Pensule din Cluj.