Alabama Shakes - Boys and Girls

-
Album Alabama Shakes
Tronc. Asta e cuvantul care descrie cel mai valabil, feeling-ul pe care mi l-au provocat cei de la Alabama Shakes, la prima auditie. Dincolo de interjectia care exprima surpriza si mirare, oamenii acestia au reusit sa-mi devina dragi din prima, m-au invaluit cu o stare de bine ivita aparent de nicaieri, m-au vrajit din prima. And that s what music all about, daca ma intrebati…. Dincolo de toate, povestea celor de la Alabama Shakes e un basm modern. Era odata ca niciodata, un orasel american de vreo 20.000 de locuitori in care o printesa si trei muzicieni se chinuiau sa cante cover-uri de la Led Zeppelin pana la Creedence Clearwater Revival, trecand prin bucati de Rolling Stones, Black Sabbath sau AC/DC.
Fiindca oraselul Athens din Alabama nu prea avea o “scena” in adevaratul sens al cuvantului, oamenii au inceput sa iasa prin alte orase mai mari, unde cantau patru reprize de cover-uri de cate 45 de minute fiecare, cu 15 minute de pauza intre ele, pentru 50 sau 100 de dolari! Sansa a venit in momentul cand au cantat in deschiderea trupei Drive by Truckers, moment in care un impresar a pus ochii pe ei, iar restul….e istorie.

Solista Brittany Howard are o voce care iti aminteste concomitent de Janis Joplin si Aretha Franklin: e un mix din acela de „2 in 1“ de rock si soul care te da pe spate, e cand dinamica cand sensibila, e exact ce trebuie. Printii ei (Heath Fogg -chitara, Zac Cockrell -bass si Steve Johnson – tobe) contribuie din plin la instaurarea regimului „Alabama Shakes rules“, printr-un profesionalism uimitor care da nastere unui ghiveci teribil de bine inchegat. E practic de necrezut ca Boys and Girls e discul de debut al acestor oameni.....Odata ajuns la etichete, lucrurile-s cat se poate de clare: ceea ce rasuna din cele 11 piese e rock de genul acela care se facea in anii 60. Lipseste cu desavarsire orice statement care face referire la fashion, „noise”-ul atat de specific indie – alternative – ului in care navigheaza orice trupa care are vreo chitara care nu suna penibil in zilele noastre sau orice urma de brizbriz-uri incluse in manualul aranjamentelor sonore actuale: e rock pur, nealterat, direct de la sursa. In cazul in care cautati cireasa de pe tort a acestui disc, ma vad nevoit sa va marturisesc ca hitul lor Hold on (cu memorabilele versuri „Bless my heart / Bless my soul / Didn’t think I’d make it to 22-years-old") e doar o particica din mirifica lume pictata pe note muzicale ale acestor muzicieni. Fie ca e vorba de Be Mine, care seamana ca doua picaturi de apa cu Janis Joplin sau You Ain’t Alone cu al ei aer de soul – blues – jam, piesele astea au o magie aparte, greu de „contabilizat” in cuvinte. Ici – colo urechea e tratata cu influente de gospel (I found you) sau r & b (Rise to the sun), dar cele 11 piese alcatuiesc un conglomerat solid, care pur si simplu n-are cum sa nu fie pe placul acelora care aprecieaza rock-ul pur. Mai e nevoie sa explic cele patru stele si jumatate acordate fara clipire acestui debut?

Comentarii

  1. Anonim31 iulie 2013 la 18:56

    It is really worth listening to this completely grown up, articulated band.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit ...
citeste mai mult

Ravi Hazard – Clepsidra

-
Imagine
  Principalul atu al muzicienilor care nu fac parte din tagma celor încadrați în mediocritate constă în puterea acestora de a trezi în rândul celor care le ascultă cântecele, diverse sentimente și imagini care stau undeva ascunse prin hățișurile memoriei. Oridecâte ori cineva atinge o coardă sensibilă se declanșează o vibrație aparte, care reușește să-ți insufle acel sentiment de bine, care ar trebui să vină la pachet cu arta asta numită muzică. Din păcate, în vremurile actuale în care diletantismul este adesea ridicat la nivel de artă, misiunea asta pare-se că a fost abandonată de către mulți. Și totuși, unii n-au abandonat lupta. Este și cazul lui Ravi Hazard. Pe numele său adevărat Răzvan Stochița, „Ravi Hazard “ a început să scrie poezii la vârsta de 14 ani și a descoperit muzica folk la vârsta de 16 ani, în timpul unei călătorii la munte. De aici și până la a împrumuta o chitară, a se închide în casă două săptămâni și a învața să cânte prima melodie a fost doar un pas. În 1997...
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat...
citeste mai mult