Amadou and Mariam - Folila

Daca e sa ne luam dupa stiri, anul trecut diplomatilor norvegieni li s-a cerut expres sa se puna la punct cu curentul „black – metal“, caci pe toate meridianele Globului acestia erau chestionati invariabil despre acest curent muzical. Probabil ca diplomatii din Mali sunt updatati permanent cu muzica realizata de Amadou Bagayoko si Mariam Doumbia. Nu de alte, dar cuplul nevazator din Mali a devenit unul din cele mai cunoscute produse de export ale tarii in care e prezent si desertul Sahara, Mali. E drept, si-n trecut Amadou si Mariam au avut cateva colaborari cu „occidentali“ (Sergent Garcia sau Damon Albarn, ca sa amintesc doar cativa), dar de aceasta data au cam depasit limita, fiindca albumul lor cel mai recent Folila pur si simplu geme de special guesti, motiv pentru care initial am purces cu o suspiciune bina intemeiata la aceasta auditie. Din fericire, rezultatul final nu este un ghiveci facut „doar pentru a vinde“, caci diversele directii inregimentate in compozitiile discului se incadreaza perfect in categoria pieselor cu bun gust.
Mai mult chiar, albumul acesta reprezinta un giuvaer veritabil pentru urechile curioase de un amalgam de blues made in Africa si diverse stiluri “trendy”. Materialul a fost inregistrat in doua sesiuni separate, una la New Zork, alta la Bamako (capitala Mali-ului) si are parte de o sumedenie de colaboratori din diverse felii, de la rapperul londonez Theophilus London la  Ebony Bones.

Sirul pieselor de bun gust este deschisa de "Dougou Badia" in care apare solista americana Santigold, o melodie care are darul de a te „arunca” cat se poate de placut in meandrele world – music. Nu stiu daca aceasta colaborare s-a nascut ca urmare a faptului ca atat Amadou si Mariam cat si Santigold au cantat pe scena principala a festivalului Exit de anul trecut de la Novi Sad, dar ca si martor la cele doua evenimente separate pot sa va spun ca cel putin recitalul muzicienilor africani a fost unul memorabil, care a generat celor prezenti amintiri de neuitat. Urmatoarea oprire sonora a fost realizata alaturi de doi membri ai trupei americane TV on the Radio si reuseste sa exprime cat se poate de veritabil atmosfera sonora in care se invarte acest album. Wily Kataso este unul din cele mai pop momente ale acestui disc iar prestatia celor doi membri din TV on The Radio (Tunde si & Kyp) se intrepatrunde „la fix” cu ideea initiala a compozitiei, rezultatul fiind unul briliant. Nu mai putin de patru piese de aici sunt cantate alaturi de Bertrand Cantat, fostul lider al celor de la Noir Desir, iar dintre acestea Oh Amadou se detaseaza ca fiind un real moment sonor de exceptie. Noua vedeta a muzicii tuarege Abdallah ag Oumbadougou isi face aparitia in Bagnale, o melodie care reuseste sa te prinda “din prima” cu o vraja aparte, iar de un deosebit efect e si funk-ul de zile mari care apare in Wari, datorat in mare parte lui Amp Fiddler, un alt nume de legenda care-si face aparitia pe lista colaboratorilor acestui material. Printre bunatatile ce ni se servesc aici se numara si piesa Metemya in care apare Jake Shears din Scissor Sisters, iar Sans Toi (in care nu apare nici un guest) este o combinatie de muzicuta cu riff-uri blues pur si simplu ucigatoare. Si fiindca adeseori riff-urile astea de blues se amesteca cu sound-uri de chitara rock, e bine de stiut ca un alt om care a pus umarul la aceasta aparitie a fost Nick Zinner din trupa Yeah Yeah Yeah. Cel de-al saptelea album al cantaretilor africani care s-au facut remarcati acum sapte ani prin "Dimanche à Bamako," (o melodie produsa de Manu Chao) este de neratat si da o noua definitie notiunii de crossover, drept pentru care capata un binemeritat verdict de patru stele din partea subsemnatului.