Audiofly - Follow my liebe

-
Asteptari: Audiofly inseamna Luca Saporito si Anthony Middleton, doi oameni care produc impreuna muzica de noua ani. Follow my liebe este albumul lor de debut, iar materialul contine 11 piese.

Rezultat: Daca faceti parte din lumea amatorilor de petreceri electronice din Timisoara sau wherever, cu siguranta i-ati prins pe cei de la Audiofly la butoane, pe post de DJ. Exact ca si seturile lor, si discul asta colcaie de electro, techno, dub, downtempo si are un groove cat se poate de pertinent. Sa astepti noua ani de zile pentru a scoate un album de autor, e o perioada cat se poate de astronomica. Poate de aceea, asteptarile unora pot fi cat se poate de mari.
Daca mai adaug si faptul ca  in muzica asta destinata dancefloor-ului e foarte greu sa asterni in fata publicului o colectie de piese care sa-ti mentina interesul treaz in totalitate, am zugravit tabloul corect. Deci, cum se prezinta Follow My Liebe? N-as putea spune ca e un disc care te da pe spate, dar este cat se poate de interesant din mai multe motive. N-are momente culminante prea multe, dar reuseste sa te mentina atent prin niste procedee tehnice specifice celor doi britanici. 

Atmosfera oscileaza abil intre “langsam” si “forte”. Debutul este unul cald, cu niste ritmuri mid – tempo care reusesc sa-I dea piesei care da titlul albumului o magie aparte. Cel mai slabut moment al discului mi se pare a fi Kiss and Tell, iar la polul opus se afla 6 degrees, o melodie care reprezinta cat se poate de exact feeling-ul pe care il emana in general seturile de DJ sustinute de cei de la Audiofly. Pentru amatorii de chestii diverse am identificat aici o piesa care ocoleste cat se poate de inteligent eventualele clisee care se pot identifica in muzica britanicilor: Sense and Vision. Nu doar instrumentatia si tempo-ul ci si maniera in care canta Shaun Parkes aminteste de sound-ul unor Massive Attack sau Portishead. Blue man e un amalgam de beat a la Audiofly combinat cu un pian clasic cat se poate de potrivit fundalului sonor iar atmosfera cat se poate de minimal din Myhappyplace este una care pica cat se poate de bine amatorilor acestui gen.

Per ansamblu, atmosfera asta te tine „in transa”, chiar daca are si momente mai putin reusite. Follow my liebe e un disc care are sanse sa fie mult mai apreciat in momentul in care il asculti in gradina alaturi de prieteni „electronici”. Iti mentine atentia printr-o combinatie de house, minimal si downtempo flancate de niste beat-uri elegante si are un efect hipnotic. E exact ce trebuie in caz ca gusti asa ceva.

Recomandari: Pentru cei care au fost cel putin odata in viata lor la un party cu minimal, house si alte bunataturi din aceasta categorie.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult