The Death Set - Michel Poiccard
Rezultat: Se subintelege ca orice disc care incepe cu un track de cinci secunde in care o voce nervoasa spune I wanna take this tape, and blow up ya fuckin' stereo! e unul care nu are cum sa te lase indiferent. Piesa cu pricina e de fapt linistea dinaintea furtunii, caci urmatoarele 35 de minute (si 16 piese) reprezinta un exces de energie greu de egalat, care te lasa fara vlaga. Aparent, caci la sfarsit ai tendinta de a da repeat discului.
Rar mi-a fost data sa aud un disc atat de plin de energie si determinare, care sa ma cucereasca inca de la primele acorduri. Cheagul care sta la baza acestui conglomerat este punk-ul hardcore. E un amestec de Beastie Boys cu Bad Brains si Sigue Sigue Sputnik care pe alocuri este mai mult decat delicios, pentru urechile care stiu sa faca diferenta intre hardcore de tipul „ciocane“ si chestiile grele dar care au si un dram de melodie undeva in spate.
Daca v-a placut vreodata Sabotage – ul celor de la Beastie Boys cu siguranta veti fi vrajiti de Slap, slap, slap, pound up down, care seamana cu piesa cu pricina, doar ca pitch-ul este unul si mai ridicat! Unul din lucrurile pentru care merita sa indragesti pe nerasuflate acest album este acela ca spre deosebire de alte discuri din soiul acesta, ai parte de diversitate. Michel Poiccard prefers the old, Chew it like a gun gum si I miss you Beau Velasco (acesta fiind unul din fondatorii acestei trupe, care a decedat intre timp) au arome cat de imbietoare de Ramones, iar I like the wrong way e un melanj intre Sex Pistols si Minor Treath cat se poate de percutant. 7pm Woke Up an Hour Ago, in care apare Spank Rock este un alt moment in care albumul asta are o diversitate aparte. De departe, cea mai misto piesa de aici e Yo David Chase! You P.O.V. Shot Me In The Head, care are un sarm deosebit nu numai fiindca este realizata in colaborare cu Diplo, ci si pentru ca amesteca in portii egale nelinistea exprimata de hardcore si elemente de melodicitate. O alta melodie care aduna laolalta o sumedenie de influente este We Are Going Anywhere Man., un melanj de blitzkrieg punk-pop cu suave arome de hip-hop si chiar elemente electronice care pur si simplu e mirific.
Chiar daca n-as putea spune ca aduce ceva nou sau original, discul asta merita ascultat la volum maxim in momentele in care iti doresti sa evadezi din cotidian si are darul de a te face sa topai de unul singur prin casa. Fac pariu ca atmosfera degajata live de aceste piese e una dementa, care l-ar face chiar si pe un presedinte de banca sa se avante intr-un pogo!
Recomandari: Daca ati topait vreodata pe Beastie Boys, Ramones si alte dulceturi din aceasta categorie, puneti mana pe un album care merita ascultat pe repeat in anumite momente!
Comentarii
Trimiteți un comentariu