Cæcilie Norby - Arabesque

Asteptari: Danemarca nu e tocmai o tara cunoscuta in randul amatorilor de jazz. Cu toate acestea, Cæcilie Norby ar trebui sa sune cunoscut pentru cunoscatori, daca nu prin altceva, macar prin faptul ca patru din cele opt albume ale ei au fost scoase la Blue Note Records. Cel mai nou disc scos de solista care s-a nascut in 1964 poarta titlul de Arabesque si a fost realizat alaturi de basistul Lars Danielsson.

Rezultat: E cat se poate de misto ca din cand in cand urechile sa fie imbibate cu sound-uri inedite. De aceea, e ideal ca la un anumit interval de timp sa descoperi o felie de muzica cu efect terapeutic asupra ta, consumabila in anumite momente. Albumul acesta se vrea a fi o calatorie inedita in lumea muzicala a notelor “trendy” de pe la sfarsitul secolului al 19-lea, o excursie in care ascultatorul este tratat cu improvizatii interesante care tangential ating si latura pop a muzicii, dar raman in genere in lumea jazz-ului.
Avem aici o trecere in revista a unor momente demult uitate dar de neuitat. Din fericire, solista daneza e un ghid cu o sensibilitate aparte, iar drept urmare acest voiaj este unul cat se poate de placut. Arabesque nu face parte din tagma acelor discuri care se situeaza in zona de tampon intre ascultabil si iritant: e o auditie care nu are cum sa nu-ti patrunda in adnacul sufletului si sa rascoleasca acolo particici de care probabil ai uitat in epoca fast forward pe care o traim cu atata intensitate.

The Dead Princess, piesa de deschidere e o adaptare dupa Ravel care induioseaza din prima clipa. O alta interpretare de exceptie este No Air si No Phrase (ambele din repertoriul lui Erick Satie). Cireasa de pe tort insa apare odata cu primele acorduri ale celebrei piese Bei mir bist du schoen, o melodie care initial a fost un power play al radiourilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar care a devenit cunoscuta mai apoi prin varianta formatiei The Andrew Sisters. Varianta aceasta este pur si simplu sublima si nu poate fi descrisa in cuvinte. Printre cele 15 track-uri ale acestui album se regasesc si patru compozitii proprii. Dintre acestea, Woman of Santiago cucereste din prima, atat datorita bass-ul patrunzator al lui Lars Daniellson cat si gratie interpretarii pline de sarm a solistei. Ultima piesa a albumului a fost compusa de tatal solistei pe versuri de Shakespeare, si este un adevarat poem de dragoste. Discul asta emana o caldura aparte si provoaca o stare de bine cumplita, iar vocea solistei care a fost comparata de critici cu Nancy Wilson va va colora cu siguranta intr-un mod agreabil 60 de minute din viata.

Recomandari: Pentru iubitorii de frumos care au o feblete cat de cat aparte pentru combinatia dintre jazz si muzica clasica.