18 sept. 2011

The Rapture - In the grace of your love

Asteptari: Cel mai importante lucru de retinut despre americanii de la The Rapture ar fi acela ca oamenii au debutat in 2003 cu albumul Echoes ( care a fost desemnat discul anului de catre site-ul Pithcfork). Stilul lor este numit dance – punk iar In the grace of your love este al treilea disc al trupei care vine la cinci ani dupa precedentul Pieces of the people we love.


Rezultat: Dincolo de nume de formatii si etichete stilistice, melomanii care se respecta dau o importanta cuvenita si unui aspect mai putin important pentru restul lumii: casele de discuri.  Iar atunci cand “ceva” e scos de DFA Records, e clar ca e momentul sa casti bine ochii si sa tii urechile ciulite. The Rapture sunt asadar colegi de label cu LCD Soundsystem sau Holy Ghost. In the grace of your love te intriga din prima cu influentele diverse pe care le inglobeaza si prin felul in care acestea sint modelate si imbinate.
Bucatele de glam, dance si post – punk coabiteaza cat se poate de pasnic in cele 11 piese care par a fi departe de trendurile prezente la ora actuala pe piata. Desigur multi artisti din zona elctronica isi trag seva din acel indepartat curent numit disco, dar constructia celor de la The Rapture este una cat se poate de solida si durabila sprijinindu-se pe note pline de sarm.

Single-ul care promoveaza acest disc, How deep is your love, nu e nici pe departe acel disco etalat odinioara de Bee Gees in piesa cu acelasi nume. E o alegere cat se poate de corecta, fiindca la urma urmei e cea mai “usurica” piesa de aici, una care are un puternic carlig de dance – music dar care pe parcursul a peste sase minute ofera delicii auditive impresionante. Bucata asta merita sa devina un slagar bazat in cluburile care evita muzica facila. Come back to me este o piesa care incepe mai mult decat neverosimil, cu un ritm aproape latino, dar care devine contagios de dragalasa pe parcurs iar Blue Bird e garnisita cu acele falsetto-uri din epoca Bee Gees. E destul de greu sa alegi doar cateva momente remarcabile, caci oamenii astia arunca cu idei in acest disc cat altii-n sase, iar printre eventualele asocieri pe care le mai poti face pe parcursul auditiei se pot enumera Talking Heads sau Liquid Liquid. Sail Away emana un puternic aer de post – punk iar Children pare a fi un raspuns al celor de la The Rapture la hitul celor de la MGMT Kids. Unul din motivele pentru care muzica celor de la The Rapture merita sa fie introdusa in sertarul cu chestii interesante este faptul ca nu e defel monotona. Exista momente in care ai impresia ca ai reusit sa etichetezi trupa asta ca fiind ceva funk – punk combinat cu arome de psychadelic rock. Dar tocmai cand ai zis asta, zbang! in urechi incepe sa curga un soi de dirty disco intunecat, care te lasa fara cuvinte. Nu e neaparat un disc fenomenal, dar muzica asta te face sa iti pui intrebari. Iar unul dintre raspunsuri este acela ca The Rapture au ceva de spus.


Recomandari: Un mod agreabil de a petrecere 51 de minute din viata pentru oamenii care stiu sa vada dincolo de aparente.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu