Decreteii care in buletin la capitolul locul nasterii au trecut orasul Timisoara stiu semnificatia cuvintelor Vegeta, Eurocrem sau Vikend. Si isi amintesc cu nostalgie si de Treci Kanal. Amicitia romano – sarba a functionat „snur”, dar din cand in cand nu strica cate un duel, nu-i asa? Din ciclul cine-i cel mai tare din parcare, doua dintre cele mai aprige fanfare din Balcani s-au luat la harta. Si au pus de un turneu international de mare succes, care are parte si de un album scos la casa de discuri germana Asphalt Tango. Inregistrarile s-au desfasurat in Romania, iar echipele au fost alcatuite din 12 bucati care au jucat in echipa Fanfara Ciocarlia si 13 bucati care au jucat in echipa Boban Markovic Orchestra. Fiindca ambele echipe au jucat fantastic, titlul de campioana nu se acorda de aceasta data. Statueta e impartita in mod egal intre combatanti. Si fiindca marketingul e totul in zilele noastre, albumul (si turneul aferent) are parte si de un filmulet cat se poate de dragutel in care intr-o engleza cat se poate de soada oamenii din Zece Prajini rostesc „Hey guys, your Rakia is strong, but not so strong as our songs. Apropos, try romanian tuica and enjoy the real best of power“. Evident, muzicienii din Vladičin Han nu raman mai prejos, iar batalia alamurilor din Balcani prinde cheag. Cele mai interesante momente ale acestui disc sunt acelea in care cele doua gasti de muzicieni canta impreuna, cireasa de pe tort fiind viziunea lor asupra temei sonore din James Bond. Plina de sarm este si interpretarea cunoscutului standard de jazz Caravan, in care se simte o diferenta clara de abordare din partea muzicienilor implicati. Iar daca unele din sunete vi se par cunoscute, nu va inselati defel, pentru cateva secunde cetatenii din judetul Iasi intra si-n We No Speak Americano a lui Renato Carosone. Fara a da un verdict asupra castigatorului, trebuie sa mai mentionez ca sarbii reusesc sa combine intr-un mod unic funk-ul tipic american cu alamurile balcanice in Mirak Kolo, iar Otpisani are o infuzie de jazz care ii confera un statut aparte. Nici cei din Fanfara Ciocarlia nu-s cu nimic mai prejos, iar viteza care este “prinsa” la un moment dat de Suita a la Ciobanas e comparabila cu aceea a unui Porsche pe o pista de incercari. Nu degeaba, oamenii astia sunt cunoscuti ca fiind cea mai rapidă fanfară din lume, care ajunge la 200 bpm (beats per minute).
Desigur, ideea de batalie e una pur comerciala, iar cele doua fanfare si-au atins cu prisosinta scopul: acela de a repopulariza acest stil muzical pe meridianele Globului. Lucru care le-a reusit din plin, fiindca turneul comun al celor doua trupe a ajuns in Ungaria, Portugalia, Elvetia, Marea Britanie, Austria, Germania, Belgia, Suedia, Slovenia si continua pana la sfarsitul anului in Franta, Norvegia, Rusia sau Luxemburg. In caz ca va intrebati de ce lipseste Romania de pe lista, raspunsul este unul cat se poate de simplu: fiindca nu exista cerere pentru asa ceva. Sau?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu