Berlin 61 - 89 - Wall of Sound
Incepand din 1961 Germania a fost taramul in care deodata totul era permis. Desi inca "ranita" societatea germana a dezvoltat o scena considerata „ciudata“ de unii cu o muzica adeseori cosmica iar alteori la limita dintre experiment si "suportabilitate". Efervescenta a continuat si-n anii 70 si 80, o buna parte a acestei miscari fiind considerata un raspuns "nemtesc" la sound-ul Nick Cave, Lou Reed, David Bowie sau Brian Eno. Pret de trei decenii, Berlinul si-a atras denumirea de capitala "unui altfel de rock", aducand in fata melomanilor de pretutindeni adevarate opere de arta.
Mi se pare ciudat ca acest album a aparut in Franta si nu in Germania. Cum ar fi ca o casa de discuri ungureasca sa scoata o selectie a celor mai bune melodii romanesti din anii 60?
Asa numitul krautrock german e prezent aici din plin cu o serie de nume mai importante sau nu. Amon Duul 2 este una din trupele de baza ale acestui curent, iar piesa lor A morning excuse este cat se poate de stranie. La capitolul mai putin cunoscuti se incadreaza Brainticket, o trupa formata in 1968. An in care dealtfel a luat nastere si poate cea mai influenta trupa din krautrock, Can, prezenta cu doua melodii pe ambele discuri. Electric Sandwich este un nume obscur, dar mixat de celebrul Dieter Dierks (Scorpions, Tangerine Dream).
Exista si o latura electronica a krautrock-ului. Cluster. Un proiect alcatuit din Dieter Moebius si Hans-Joachim Roedelius care cu piesa Hollywood face lumina in ceea ce la vremea respectiva era numit un prototip pentru muzica electronica. Daca numele de Edgar Froese este poate mai putin rasunator, ei bine el a cunoscut faima punand bazele Tangerine Dream. Piesa acestuia „A Dali - esque sleep“ exploreaza din plin efervescenta acelor ani punand accent pe latura experimentala.
Cand pronunti numele de Harmonia, ei bine, e deja un fel de "all - superstars". Cu Michael Rother din Neu!, Hans-Joachim Roedelius si Dieter Möbius din Cluster , un grup care mai tarziu l-a avut si pe Brian Eno in componenta. Mai avem aici de-a face si cu o trupa de rock progresiv in adevaratul sens al cuvantului, Jane. Dar si electronica anilor 80 personificata de cei de la Malaria. Care insa nu-s prezenti asa cum era de asteptat cu cel mai mare succes al lor, Kaltes, Klares Water, ci cu Your turn to run, una din cele mai misto piese ale selectiei.
Neu! este una din trupele formate de Klaus Dinger si Michael Rother dupa ce s-au despartit de Kraftwerk la inceputul anilor 70 si abordeaza un rock nebun pe alocuri.
Nu lipseste nici Nico, care a jucat si in La Dolce Vita-ul lui Fellini, dar a scos si o serie de piese "freaky". Si nici Nina Hagen, un alt nume care cu siguranta trezeste amintiri placute in randul acelora care sunt familiarizati cu muzica germana "mai underground". E cel putin curioasa includerea melodiilor Born in Xixas si Cosma Shiva, in detrimentul unor mai - cunoscute African Reggae, Lucky Number sau New York New York. Tot la capitolul prezent se numara si elvetienii de la The Young Gods, care pot fi descrisi mirific prin doua cuvintele: post - industrial.
Chiar daca discul numarul doi este dedicat partii de est a Berlinului, gasim aici o serie de nume care sunt incluse si pe primul. MDK si Cluster sunt mai in zona sytnh, piesa acestora din urma Caramel fiind cat se poate de minimalista. Die Tödliche Doris este un fel de Einturzende Neubauten. Kraan este o alta trupa obscura a krautrock-ului. Nici fanii D.A.F. n-au de ce sa fie foarte tristi. Desi trupa lor favorita nu si-a gasit locul in aceasta compilatie avem aici Liaisons Dangereuses (in care a activat Chrislo Haas din D.A.F.). Ca un facut, realizatorul acestei compilatii a sarit hitul acestora numit Los Niños del Parque optand pentru Dupont. Cand dai peste o piesa de 8 minute si 20 de secunde pe o compilatie de acest gen stii ca e de bine. E Can si Future Days . Se regasesc aici si Neu! si The Young Gods, dar si superba Telefon a celor de la Palais Schamburg.
Faust cu The Sad Skinhead incepe ca un reggae fals dar trece prin mai multe curente specifice ale anilor 80. Desi titlul ar putea sugera altceva Vamos Companeros nu e deloc o piesa latino. E din visteria celor de la Harmonia deci nu are cum sa fie asa ceva. E o descatusare a unor sunete oculte dibaci aranjate. Chiar cand credeam ca cei de la Die Krupps lipsesc motivat din aceasta compilatie a inceput si piesa Wahrer Arbeit Wahrer Lohn. Una din cele mai izbutite melodii de pe acest album Percutii metalice combinate cu sunete de synth-uri. Carcotasii pot sta linistiti, nu lipsesc nici Einsturzende Neubauten. Au si ei o singura piesa Yu - Gung care pe parcursul a sapte minute descrie exact sound-ul trupei.
Daca intentia acestei pagini de istorie din muzica a fost sa descrie doar zona krautrock, rezultatul este cat se poate de aplaudat. Numai ca fiind incluse si nume din NDW (Neue Deutche Welle), se prea poate ca de la apel sa lipseasca nume ca Andreas Dorau, Grauzone, Extrabrei, UKW, Kraftwerk si D.A.F. Asta doar cateva. Evident, pentru includerea tuturor celor care au avut ceva de zis in acei ani n-ar ajunge nici un box - set de 15 CD-uri. Evident ca oricine se inhama la "trierea" unor nume adauga produsului o doza de subiectivitate. Ceea ce nu poate fi negat insa este faptul ca Berlin 61 - 89 este un album care arunca o lumina interesanta asupra muzicii germane din acei ani.
Cei care n-au auzit de termeni ca si Krautrock sau Neue Deutche Welle n-au prea mari sanse pentru a iubi asa o demonstratie de exuberanta si experimentalism. Recomand insa cu caldura materialul celor care inca mai cred ca adevaratele comori sunt undeva ascunse. Desi in zilele noastre majoritatea produselor aflate la suprafata au culori vii, de multe ori adevarata stralucire se descopera doar in adancuri. Selectia cu muzichia Berlin-ului din vremurile de odinioara este susceptibila de a crea buna dispozitie doar pentru cei care considera muzica mai mult decat un simplu fundal sonor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu