Tocotronic - Schall und wahn

Cea mai inexpresiva si usoara eticheta pentru acest disc este indie - rock iar piesa  „Sturmt das schloss“ e Song 2 - ul celor de la Blur sau Dirty Boots-ul semnat Sonic Youth. Nu e nici pe departe un album genial, doar bunicel. Iar daca inima va bate rock si nu va deranjeaza limba cu "bitte", e de bun augur sa bagati o ureche. Chiar si doua.

A auzit cineva de Tocotronic? Chiar daca numele iti da vaga impresie ca ai de-a face cu ceva "electronic", aparentele inseala. E vorba de o trupa germana care a ajuns la al 10-lea album din cariera - Schall und Wahn - care a intrat direct pe prima pozitie a topului german. E drept topul german are multe ciudatenii. De genul DJ Otzi, Crazy Frog sau chiar Schnappi, Das Kleine Krokodil. Revenind la rockerii de la Tocotronic, muzica lor n-a trecut prea mult in afara granitelor poate datorita faptului ca "o ard" in germana. Da, Rammstein a reusit acest lucru, dar e alta poveste. Acum haideti sa stabilim si borcanul rock in care ii putem baga pe Tocotronic. Oficial e indie - rock, cu influente declarate de Nirvana si R.E.M. De adevaratelea este mult mai complex.

Startul acestui album „Eure Liebe Tötet Mich” (Dragostea ta ma ucide) este unul cat se poate de cumintel. Si oarecum fals. Fiindca avem o balada cat se poate de melancolica care iti creeaza un sentiment de chill. Daca mai adaugi si faptul ca versurile sunt o necunoscuta, piesa nu promite prea mult. Totusi - fiindca melodia are nu mai putin de opt minute - in a doua jumatate baietii isi dau un pic "drumul" si avem parte de artificii interesante de chitara.  Din fericire de la „Ein Laeiser hauch von terror“, cea de-a doua bucata, lucrurile evolueaza bine iar energia ataca din toate partile. 

Single-ul care a precedat albumul, Macht es nicht selbst (Nu faceti asta) are un ritm vivace si chiar daca are un refren creat parca pentru a fi fredonat la Oktoberfest reuseste sa nu plictiseasca. E un "kind of" Pulp made in Germany, adorabil pe alocuri dar prea "slagaros" in altele, o juxtapunere intre piesele usor de fredonat si o instrumentatie meseriasa.  Ceea ce este ciudat la acesti Tocotronic este ca majoritatea pieselor sunt o imbinare reusita intre rock-ul "de radio" si nebunia sunetelor specifice trupelor din underground. E un melanj greu de pus la cale si probabil este si cheia succesului de care beneficieaza. E ca si cum Nirvana ar fi imprumutat niste dulcegarii din zona Bon Jovi, un ghiveci intre "adevarat" si "pop", o reala desfatare pentru urechi din mai multe tabere ale muzicii.

Nu toate melodiile reusesc sa pastreze acest echilibru. Exista si lalalieli cap - coada cum ar fi melodia care da titlul albumului. „Das Blut in meinem Handem“ are o sectiune interesanta de muzica clasica, recomandandu-se a fi un fel de Bitter Sweet Symphony al celor de la Verve cu texte din limba lui Goethe. Probabil ca cei care inteleg textele au si alte motive pentru a primi asa cum se cuvine aceasta aparitie discografica. "Bitte oszillieren Sie" poate fi inclusa si ea in lada cu "chestii interesante". Incepe cat se poate de nervos pe calapodul punk , are o pauza dedicata si instrumentatie stufoasa. „Gesang des tyrannen“ are un iz acut de "alternativ" american creaind asociatii cu Husker Du sau  Dinoasaur Jr. „Sturmt das schloss“ este un experiment zgomotos. E Song 2 - ul celor de la Blur sau Dirty Boots-ul semnat Sonic Youth. Cu siguranta e apogeul nervos, care „curge“ bine pentru urechile amatoare de chestii "underground". Acilea se simte pregnant si era Nirvana si este o dovada cat se poate de palpabila a faptului ca baietii astia navigheaza abil intre sunetele suparate cu substanta si cele "mai slefuite" pentru rockerul obisnuit.

Desigur indie - rock este cea mai inexpresiva si usoara eticheta de aplicat acestui album. Trupa asta are un dar de la Dumnezeu de a amesteca in cantitati egale exprimarea artistica conventionala din rock cu nervozitatea din underground. Nu este un album pentru toata lumea si trebuie ascultat de mai multe ori pentru a nu fi bagat in sertarul cu discuri "neutre“. Si totusi cum a putut asa un album sa ajunga pe locul 1 in Germania? Poate datorita copertii.... Nu e nici pe departe un album genial, doar bunicel. Iar daca inima va bate rock si nu va deranjeaza limba cu "bitte", e de bun augur sa bagati o ureche. Chiar si doua.