Pantha Du Prince - Black noise

-
Zgomotul negru al lui Pantha Du Prince este un disc care penduleaza intre melancolie si exuberanta, intre techno si minimal, colorate cu folosirea in execes a clopoteilor. Nu e pentru acei care il iubesc pe David Guetta, e pentru urechile care au rabdarea si curiozitatea de a detecta sunete interesante, aranjate maiestuos, e un disc de conceptie de bagat in sertarul cu chestii interesante.
In lumea muzicii electronice exista din cand in cand un disc pe care adeptii acestui stil il asteapta cu sufletul la gura. In aceasta categorie intra si cel de-al treilea material discografic al muzicianului german Hendrick Weber, adica Pantha Du Prince. Cunoscut mai ales datorita discului precedent This Bliss, aparut acum trei ani, care a fost ridicat in slavi de catre criticii de specialitate. Pantha Du Prince a ajuns sa fie un nume hot nu numai in sfera muzicii electronice. Datorita unor colaborari, poate si aceleia care a marcat aparitia unui remix executat pentru cei de la Animal Collective. Unul din lucrurile care evidentieaza Pantha Du Prince de restul plutonului este superba combinatie a unor elemente din techno-ul de Detroit (in special Carl Craig) sau a atat-de-popularului-curent minimal cu bucatele sonore cat se poate de melodioase extrase parca din cutia secreta a sample-urilor cu muzica buna.

Conceptul artistic al pieselor este unul cat se poate de evident iar desele comparatii vizavi de linia celor de la My Bloody Valentine sunt cat se poate de pertinente. Nu mai putin interesant este faptul ca printre colaboratorii acestui album se numara Noah Lennox (Panda Bear din Animal Collective) sau Tyler Pope din LCD Soundsystem. Lay in a shimmer deschide discul intr-un peisaj destul de melancolic, care mai apoi este spulberat oarecum de Abglanz. Cu adevarat de nota zece este piesa a treia Splendour care oscileaza inteligent intre muzica ambientala a la Orb si ritmurile cat se poate de moderne. Basul face ravagii iar sunetul negru este omniprezent. De nota zece. La fel ca si colaborarea cu muzicianul din Animal Collective. Piesa Stick to my side este un exercitiu de imaginatie care trece de barierele conventionale si reuseste sa induca o stare de "fericire" poate si datorita vocii lui Panda Bear. Dupa cum ii spune si titlul, acest disc este plin de zgomot negru. In antiteza cu zgomotul indescifrabil din multele productii de duzina ale vremurilor noastre. E black noise, adica silent noise. De multe ori liniste, cel putin asa cum este perceputa de urechile umane. Daca e sa ne luam dupa intentiile autorului e o incercare de a debloca muzica prezenta in toate formele ei. Chiar daca melodiile A nomads retreat si Bohemian Forrest au o poveste aparte, ele nu reusesc sa se ridice la inaltimea celorlalte oferte de aici, alunecand parca prea mult spre curentul minimal. Acela cu "trrr", "trrr" o data la 30 de secunde. Din fericire acest duet nu are cum sa strice prea mult auditia. Si asta pentru ca s-a inventat si butonul skip. Satelitte Snipper este o piesa cat se poate de vesela, spatiala prin excelenta.  Doar ca si concept, fiti fara grija, nu e nimic balearic - house. Es scneitt inchide discul intr-un mod cat se poate de misterios, fiind bine aleasa pentru final. E genul acela de piesa care te lasa cumva "in ceata". Adica undeva intre bine si rau. Intre fenomenal si "asa si asa", in functie de perceptie.

Zgomotul negru al lui Pantha Du Prince este un disc care penduleaza intre melancolie si exuberanta. Pe alocuri iti da senzatia ca te afunzi in techno si minimal, alteori reuseste sa te ridice pe culmi cu folosirea in execes a clopoteilor. In mod normal, nu m-as feri sa recomand cu cea mai mare caldura acest disc oricui este pasionat de muzica electronica. Si totusi, avand in vedere muzica ce se difuzeaza in cluburile noastre electronice, m-as risca cu o precizare. Pantha Du Prince nu e pentru acei care il iubesc pe David Guetta. E o auditie placuta pentru orice ureche (nu neaparat "axata" pe muzica electronica) care are rabdarea si curiozitatea de a detecta sunete interesante, aranjate maiestuos. Black noise e un disc de conceptie in muzica electronica, nitel mai slabut ca precedenta aparitie a germanului, dar care ramane fara probleme in sertarul cu chestii interesante....

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult