Titus Andronicus - The Monitor

Americanii care si-au luat numele de la una din primele tragedii scrise de William Shakespeare au un album - concept despre Razboiul Civil American care incepe cu un speech sustinut de Abraham Lincoln. Nu e o auditie pentru oricine. E ca si cum ai asculta un album - concept  facut de Vita de Vie despre Razboiul Ruso-Turc din 1877–1878 cu citate din Principele Carol al Romaniei. Interesant doar pentru cei care aprecieaza ciudateniile.

Desi pare un nume din zona electro Titus Andronicus activeaza undeva in zona indie - rock. Asa zice Wikipedia care adauga si ca influentele lor au radacini in scena influente din scena schoegaze. La prima ascultare baietii pot fi incadrati in punk - rock made in U.S.A. pretabil pentru o noapte de club cu multa bere ieftina si consumatori bine hidratati cu acest lichid. Fiindca intotdeauna exista un dar...avand in vedere lungimea pieselor si faptul ca The Monitor este un album - concept care trateaza Razboiul Civil American, incadrarea e destul de complicata.

Trupa care si-a luat numele de la una din primele tragedii scrise de William Shakespeare traieste in arealul New Jersey, cunoscut pentru activitatea lui The Boss, aka Bruce Springsteen. Categoric orice album care isi permite sa debuteze cu un speech sustinut de Abraham Lincoln in anul de gratie 1838 este cat se poate de ciudat. Cele sapte minute ale piesei care deschide materialul, A more perfect Union, se deruleaza pe fast forward, cu  portiuni mai mult sau mai putin interesante, in functie de interesul pe care melomanul il are sau nu vizavi de  personajele din razboiul de secesiune.  Pe parcursul celor zece piese suntem blagosloviti cu citate din Walt Whitman si deja - mentionatul Abraham Lincoln.  Si nu numai. Exista aici si o piesa de doua minutele, Titus Andronicus Forever, al carei text este „Inamicul e pretutindeni“. Solistul trupei repeta obsesiv „The Enemy is everywhere“ pana la paranoia!  Alte titluri mai complexe au conotatii cat se poate de multiple: No Future Part Three: Escape from No Future sau To old friends and new. Finalul de 14 minute reprezentat de piesa The battle of Hampton Roads e cireasa de pe tort. Pentru acei care rezista fara a apasa butonul de skip.

Chiar daca album - concept e o notiune care merita toate aplauzele, in cazul celor de la Titus Andronicus lucrurile nu-s atat de clare. Am senzatia ca pentru a degusta pe deplin acest album trebuie sa te inchizi in camera sa dai drumul la boxe la maxim, sa pui mana pe o carte despre Razboiul Civil American, sa-ti chemi cativa prieteni si sa comanzi cat mai multe lichide cu alcool. Poate asa devii fascinat de tobele de armata si cuvantarile razboinice asociate complet aiurea cu ritmurile punk - rock. Si iti inchipui ca esti intr-un bar cu pre mult fum unde solistul Titus Andronicus duhnind a alcool vine si te intreaba: „Stii de ce are acest album 65 de minute?“. Raspunsul il primesti urgent: „Pentru ca razboiul civil american s-a incheiat in 1865“.

Nu e o auditie pentru oricine. E ca si cum ai asculta un album - concept  facut de Vita de Vie despre Razboiul Ruso-Turc din 1877–1878 cu citate din Principele Carol al Romaniei. Interesant doar pentru cei care aprecieaza ciudateniile.