Dolly Parton - Live from London

-
Cand rostesti numele de Dolly Parton automat iti vin in minte doua lucruri: country si bust generos. Sau viceversa. Discul de fata cuprinde 15 melodii "beton" din cariera doamnei care a declarat recent ca a compus vreo 3.000. Nu e rock n roll, dar nu dauneaza nimanui.
Cand spui Dolly Parton te gandesti automat la doua lucruri: country si bust generos. Sau viceversa. De la albumul ei de debut aparut in 1967, a scos vreo 50 de discuri, ultimul material de studio fiind Backwoods Barbie, care a aparut in 2008 si a fost promovat si prin 17 concerte in Europa. Doua dintre acestea au avut loc in incinta celebrei arene O2 din Londra, loc din care provine si muzica de pe acest CD (si DVD-ul aferent).

Se prea poate ca in tarisoara noastra regina country-ului, actualmente in varsta de 64 de ani, sa nu fie atat de celebra precum mai la vest de noi.   Mai in gluma, mai in serios, sanii mari au ajutat-o uneori in cariera. Dar nu numai. Acum doi ani medicii i-au recomandat acesteia sa evite orice efort cateva saptamani, motiv pentru care un turneu american a trebuit sa fie amanat. Motivul? Sanii mari ii cauzau dureri de spate....

Discul de fata cuprinde 15 dintre cele mai bune piese ale cantaretei iar pentru a incapea pe disc multe din dialogurile dintre piese au fost "taiate", ceea ce pe alocuri da sentimentul ca asculti inregistrari dintr-o serie de concerte nu dintr-unul singur. Chiar daca nu contine piese noi este un album de ascultat cu urechile ciulite pentru oricine care are ceva in clin sau in maneca cu muzica country in general si cu Dolly in special. Pe plan muzical nu sunt prea multe surprize, gasesti cam toate cantecele la care te-ai astepta. Celebra 9 to 5 are un vibe cat se poate de american, iar Shinola suna si ea cat se poate de corect.

Nu putea sa lipseasca de aici nici The Grass is blue, melodia care recent a fost interpretata si de Norah Jones. Printre punctele tari ale acestui concert se numara si Here You Come Again sau Islands in the Stream.  Se prea poate ca multi melomani sa ridice un pic din sprancene cand din boxe se aude piesa I will always love you. Nu, nu e nici o greseala. Nu e un cover dupa Whitney Houston, chiar daca piesa cu pricina a devenit slagar mondial si datorita versiunii ei inclusa in filmul The Bodyguard.
Piesa a fost cantata in original de regina muzicii country si a mai avut versiuni si cu Kenny Rogers, Linda Ronstadt sau chiar LeeAnn Rimes. Ascultand varianta din concert a I will always love you nu poti decat sa te gandesti cat de brutal a fost ea masacrata in interpretarea nu mai putin celebrei Whitney Houston. In piesa Coat of Many Colors" se face referire la faptul ca Dolly provine dintr-o familie saraca, care a avut nu mai putin de 12 copii.

Intr-un interviu dat anul trecut de Dolly in emisiunea lui Larry King, regina country a declarat ca a scris de-a lungul anilor peste 3.000 de melodii. Din fericire aici sunt prezente doar 15, exact de ajuns cat sa fie o auditie convenabila. Nu e rock and roll, dar e o auditie placuta, care nu dauneaza nimanui. De ascultat pentru cei infectati cu microbul country si de toate urechile care au nevoie de putintel de diversitate. Nu musca!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult