Diam's - SOS

SOS e musai de ascultat pentru amatorii de rap frantuzesc, dar poate fi o auditie placuta chiar si pentru cei nu agreeaza hip - hop - ul „de duzina“ difuzat de mass - media. Obligatoriu de ascultat cu urechea ciulita si de hip hop „wannabies“, acei muzicieni de pe la noi care se cred mari raperi doar pentru ca e trendy sa participi la un MC Battle si e fain sa ai gasca.....

Rap-ul francez si-a pastrat radacinile adevarate si-n ziua de azi si nu suna deloc rau, ba dimpotriva oricand are o magie aparte, mult peste porcariile americane care au aparut in ultima vreme. Acestea fiind spuse, nu-mi ramane decat sa va spun ca albumul actual al solistei Diam's numit S.O.S. are cu siguranta un carlig aparte, nu doar pentru amatorii genului. Intai si intai, e realizat de o EA. Spuneti repede, cate voci feminine ati auzit sa faca rap? Rap adevarat, nu genul Salt n Pepa sau autohtona Marijuana (Dana Coteanu) care sa nu uitam "rap"-uia intr-o vreme alaturi de Anda Adam. Melanie Georgiades, adica Diam's are un „flow“  (debit verbal, daca vreti!) comparabil cu B.U.G. Mafia, Parazitii si La Familia la un loc.

Albumul are o sumedenie de chestii distincte si este unul cat se poate de divers. Singurul lucru care nu se schimba este „qu'est que tu veux“. Adica limba. Coeur de Bombe si Dans le Noir sunt mostre de rap cu orchestratie cat se poate de simpla (din acelea cum se faceau in vremurile de aur ale rap-ului autohton), in care vocea este uneori obositor de „in fata“, in care se pune accent aproape exclusiv pe mesaj.

E drept, mesajul ramane in lumina reflectoarelor pe tot parcursul albumului, iar single-ul care a anuntat aparitia acestuia, Enfants du Desert, e un fel de manifest. In care cei interesati sunr instiintati despre diversele dileme privitoare la viata si multe alte cele. Diam's dealtfel a ajuns in gura presei nu numai gratie muzicii. Dupa cateva albume de succes ea s-a retras pentru o perioada si a reaparut declarand ca a trecut la islamism declarand ca Ţmedicina moderna n-a reusit sa imi vindece sufletul asa ca m-am dedicat religiei“. Oricum intreg albumul are o culoare cu totul diferita de epoca pe cand Diam's canta piesa DJ, de exemplu.

I'AM somebody are un inceput cat se poate de dramatic, iar corul african prezent undeva in fundal adauga un plus de mister melodiei pe parcursul careia solista isi revarsa adeseori intreaga "diaree vocala“, obositoare pe alocuri, dar fara indoiala de studiat pentru cei in bransa. Unde mai pui ca piesa are nu mai putin de noua minute, lucru destul de neobisnuit pentru piesele rap. Exista si momente mai lente aici, in special La Terre Attendra, o melodie inscrisa in registrul downtempo frumoasa si orchestrata elegant chiar daca beneficieaza de un refren ce poate fi inclus in borcanul „comert“. L'honneur d'un peuple reuseste si ea sa fie inclusa in capitolul adorabil, avand parte de o linie melodica simplista care creeaza un ambient placut pentru flow-ul solistei franceze.

Primele secunde ale piesei Lili iti induc falsa prejudecata ca urmeaza sa auzi un Bozyone sau vreo balada siropoasa.  Nimic mai fals, fiindca siropul lipseste completamente fiind inlocuit de un dramatism feroce, melodia mfiind un fel de Jeanny a lui Falco doar ca fabricata in Paris. Melanie continua oarecum in aceeasi nota, neaducand nimic notabil.

Diamantul acestui album este insa Peter Pan. Daca pentru primele secunde ai impresia ca e o piesa inclusa in filmul Grease usurel sentimentul dispare si este inlocuit de o melodie care are de toate. Flow, ritm, nerv. Prochain hit, daca ar fi dupa mine. Abilitatile vocale ale solistei se fac din nou simtite pe deplin, intreaga piesa avand un acut iz de slagar. 

Pousierre nu are acel vino-ncoa din celelalte melodii, iar Rose du Bitume este din nou mai dance - friendly avand si cateva elemente de hip - hop american, dar folosite cu masura. S.O.S. dramatizeaza din nou prea excesiv.Si C'Etait le Dernier are si ea nu mai putin de 10 minute. Timp in care aproape fara a-si tine respiratia solista „rapuie“ una intr-una.

S.O.S. este un album care se adreseaza in special amatorilor de rap frantuzesc, fara a avea prea multe contraindicatii totusi. Poate fi o auditie placuta chiar si pentru cei nu agreeaza hip - hop - ul „de duzina“ difuzat de mass - media. Obligatoriu de ascultat cu urechea ciulita si de hip hop „wannabies“, acei muzicieni de pe la noi care se cred mari raperi doar pentru ca e trendy sa participi la un MC Battle si e fain sa ai gasca.....