New Young Pony Club - The Optimist

-
Am impresia ca oamenii astia au facut un album care dezvolta sunetul primului lor disc, fara a risca defel, rezultatul fiind unul plat. Exista portiuni in care piesele lor sunt adorabile, dar categoric acest disco punk ar putea fi mult mai indraznet.  Piesele Dolls si The Optimist - momentele de stralucire a discului - nu reusesc sa stearga impresia de monotonie pe care o ai atunci cand asculti discul de la secunda unu pana la sfarsit.
Muzica celor de la New Young Pony Club a fost etichetata in fel si chip: de la post punk la new wave, de la "nu - rave" la disco punk sau chiar adult - pop. Spre deosebire de primul album al trupei, in care solista trupei Tahita Bulmer a urlat in adevaratul sens al cuvantului, aici avem parte de cantat. Ceea ce lipseste insa, e un slagar de talia Ice Cream sau Get lucky de pe debutul Fantastic Playroom.

Inca din startul albumului, in piesa Lost a girl e clar pentru toata lumea ca avem parte de o schimbare majora. E mai degraba pop decat nu - rave iar desele opriri in instrumentatie au un efect naucitor. Albumul este unul care pe alocuri are nerv si atitudine dar luat per ansamblu este fara substanta si mult prea repetitiv. Unul din momentele izbutite poate fi considerata piesa care da titlul albumului, care are parte de originalitate si si un bass care aminteste putintel a The Cure. In ceea ce priveste Before the light, piesa are oarecari asemanari cu Siuxsie & The Banshees, evident pe partea vocala. Dolls este fara indoiala unicul moment de stralucire absoluta a acestui album, fiind una din cele mai bine - gandite piese din "cum s-o numi acest pop" din ultima vreme. Rapture n-are nici o legatura cu piesa omonima a celor de la Blondie, dar are si ea o zvacnire care ma indreptateste sa contabilizez: The Optimist are parte de doua melodii si jumatate bune din totalul de zece. Cei care nu vor sa dea banii pe un sfert de album, ar merita totusi sa decarce - legal, evident - melodia Dolls. Merita!

Am impresia ca oamenii astia au facut un album care dezvolta sunetul primului lor disc, fara a risca defel, rezultatul fiind unul plat. Exista portiuni in care piesele lor sunt adorabile, dar categoric acest disco punk ar putea fi mult mai indraznet.  Piesele Dolls si The Optimist - momentele de stralucire a discului - nu reusesc sa stearga impresia de monotonie pe care o ai atunci cand asculti discul de la secunda unu pana la sfarsit. Optimism? Poate pe viitor, deocamdata ceva pretabil pentru momente de "nebunie" dar neascultabil in camera.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult