Ellie Goulding - Lights
Dincolo de minusuri, sunt sigur ca Lights nu va fi un bluf. A intrat deja pe primul loc in Anglia si va mai face furori. Avand in vedere faptul ca in ultima vreme industria de profil are un har aparte de a creea vedete care nu reusesc sa transmita mai nimic, Ellie Goulding are toate sansele sa devina un nume care va fi pe buzele tuturor.
La fiecare sfarsit de an 165 de personalitati din industria muzicala britanica participa la alcatuirea unui clasament care are drept scop gasirea unor nume muzicale ce vor face furori pe parcursul anului urmator. Lista alcatuita de BBC a fost castigata in acest an de Ellie Goulding. In plus, solista de numai 23 de ani a fost recompensata si cu premiul Brit's Critics Choice. Fara indoiala, asteptari mari. Dar rezultatul? Undeva la limita decentei. Nici sus, nici jos, exact neutru...Britanicii au un stil aparte de a construi trenduri. De la succesul obtinut de Amy Winehouse, e o inflatie de reprezentante ale sexului frumos. Care an de an sunt „produse“ pe un anumit stil, care e considerat a fi la moda. Lucrurile se confirma si in acest caz, unde management-ul solistei a decis: e anul in care se poarta electro - pop usurel, radio - friendly. Daca in cazul unor nume ca La Roux sau Little Boots „constructia“ a mers ca pe roate, aici e o mica hiba: multe din piesele eminamente folk ale solistei nu prea „pusca“ cu ritmurile synth - pop. Vocea aceasta este una cat se poate de nevinovata si neslefuita. Cu toate acestea din peisaj lipseste elementul inedit, care se regaseste pe deplin in Marina & The Diamonds, de exemplu. In plus, efectul de auto - tune este si el enervant pe alocuri. Aceasta muzica nu e destul de folk pentru puritani. Asa cum nici nu se ridica la nivelul de senzational pentru cei care se hranesc cu pop. E un produs aflat undeva la mijloc. Din toate punctele de vedere. Cu toate acestea Lights e ridicat in slavi de marea majoritate a criticilor muzicali. Care sunt pe trend, carevasazica.
Guns and Horses, care deschide albumul este un exemplu perfect al sentimentului de "mijloci" pe care il emana acest material discografic. E parca o incursiune in doua lumi paralele: cea in care muzica e considerata o arta si cealalta care devine tot mai acaparatoare. Nici Starry eyed nu poate fi banuita de originalitate, chiar daca ghiveciul de folk-electronica nu este plictisitor in acest caz. Are insa un pregnant iz de deja - vu, de o piesa care putea fi scrisa de oricine, de la Tasmin Archer la KT Tunstall sau de la Pink la Lady Gaga. Balada numita The Writer are similitudini cu stilul etalat de Dolores O Riordan in The Cranberries. Chiar daca in concertele ei, Ellie interpreteaza cover-uri dupa Midlake si Bon Iver, dupa ascultarea acestui disc de debut ai impresia ca cei care au lansat aceasta informatie nu erau prea treji. Fiindca sunt ani - lumina intre numele mentionate si Lights. Albumul pare a fi un folk naiv caruia i s-au facut niste remixuri de catre oamenii care fac house pe bloguri. Sunt si momente nitel mai interesante cum ar fi Salt Skin, dar per ansamblu e aceeasi Marie cu alta palarie.
Dincolo de minusuri, sunt sigur ca Lights nu va fi un bluf. A intrat deja pe primul loc in Anglia si va mai face furori. Avand in vedere faptul ca in ultima vreme industria de profil are un har aparte de a creea vedete care nu reusesc sa transmita mai nimic, Ellie Goulding are toate sansele sa devina un nume care va fi pe buzele tuturor. Este un disc neutru, decent intr-o anumita masura, care nu poate fi incadrat nici la rau nici la bine. Tocmai acesta este unul din minusurile lui pregnante.
Comentarii
Trimiteți un comentariu