Modern Talking - 25 years of Disco Pop

-
Cred ca si carcotasii de meserie ar trebui sa fie de acord cu ideea ca Modern Talking a scris o fila importanta in istoria muzicii disco - pop moderne. Cui se adreseaza aceasta compilatie? Acelora care vor sa retraiasca nostalgia vremurilor trecute si care n-au intrat pana acum in posesia unuia din multele best of - uri scoase. Are vreo sansa sa "agate" si musterii noi? Ma-ndoiesc...
Exact la 25 de ani de cand prima melodie Modern Talking, You're my heart you're my soul intra in topul german (in data de 21 ianuarie), casa de discuri Sony Music a lansat o compilatie aniversara intitulata "Modern Talking - 25 Years of Disco-Pop". Cu aceasta ocazie Dieter Bohlen si Thomas Anders s-au renit, doar pe disc, stiut fiind faptul ca cei doi s-au despartit in mod nu prea amical de ceva vreme.

Deloc surprinzator prima piesa din acest dublu - album este tocmai piesa care a declansat acum 25 de ani isteria Modern Talking. Daca realizatorii compilatiei ar fi pastrat o ordine cronologica ar fi trebuit sa urmeze You can win if you want, care apare si ea undeva mai incolo pe parcursul primului disc. Desigur din orice compilatie Modern Talking n-au cum sa lipseasca Cheri Lady, Brother Louie, Atlantis is Calling (S.O.S. for love) sau Geronimo's Cadillac. Brother Louie apare si in varianta noua (din 1998) pe discul numarul doi.

Din cele 32 de piese nu lipseste nici No Face No Name No Number. Stiti voi, piesa aia care pe langa Meneaito nu are cum sa lipseasca de la nici o nunta. Sau You are not alone si chiar TV Makes the Superstar. Absolut inutila este includerea aici a unui remix executat de Paul Masterson la You're my heart you're my soul. Ultima piesa a primului disc e o dovada vie ca nu prea te poti atinge de muzica lor fara a te face de ras.  Remixul realizat in 1998 de DJ-ul britanic suna si mai prost acum decat la aparitia lui si efectiv chinuie urechile tuturor, fie ei fani sau dusmani ai celor de la Modern Talking. Versiunea noua a piesei care a declansat isteria Modern Talking - prezenta pe discul numarul doi - este cat se poate de inspirata, chiar daca are elemente de percutie „furate“ din Dr. Alban si Its my life. Deh, erau alte vremuri, alte sample-uri ciordite...Un alt remix care strica auditia este  Higher than heaven, care reuseste sa sune cat se poate de aiurea cu ajutorul unui tip numit U Max.

Cea mai interesanta piesa de pe acest disc este varianta lunga a Space Mix-ul din 1998 al grupului - de 21 de minutele - o raritate care a aparut numai pe vinil la vremea respectiva. Chiar daca pe varianta apare si raperul Eric Singleton, care dealtfel face o treaba foarte buna ca MC. In rest, chestiile stiute, o selectie pentru fani.

Exista in mare parte doua feluri de muzici. Pe langa cea buna si rea, mai exista cea de trup si cea de suflet. Cea pentru picioare si cea pentru creier. Orice s-ar zice Modern Talking a reusit sa imbine intrucatva cele doua componente. Piesele lor au fost si mai sunt omniprezente pe ringurile de dans dar milioane de oameni au imbratisat slagarele lor si la partea de "suflet". Cred ca si carcotasii de meserie ar trebui sa fie de acord cu ideea ca Modern Talking a scris o fila importanta in istoria muzicii disco - pop moderne. Cui se adreseaza aceasta compilatie? Acelora care vor sa retraiasca nostalgia vremurilor trecute si care n-au intrat pana acum in posesia unuia din multele best of - uri scoase. Are vreo sansa sa "agate" si musterii noi? Ma-ndoiesc. Fiindca traim niste vremuri in care distanta intre muzicile de trup si de suflet tinde sa devina tot mai mare.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult