Yannick Noah - Frontieres

E revoltator! Cum poate Yannick Noah sa ajunga pana pe locul unu al clasamentului de discuri intr-o tara in care exista de-alde Alliance Ethnic, Daft Punk, Charlotte Gainsbourg sau Les Rita Mitsouko? Evident, nimeni nu-I contesta meritele personale. Ca sportiv, ca un fervent sustinator ale unor cauze umanitare, chestii care l-au facut sa fie una din cele mai populare figuri ale Frantei. Doar ca atunci cand vine vorba de muzica, rezultatul e sfasietor de trist. Clar, atunci cand te pui sa iei la bani marunti un album care se declara “oficial” a fi pop, nu prea ai asteptari prea mari. Dar, mai rar gasesti adunate laolalta 13 piese infioratoare, lipsite de orice fior artistic decat in acest Frontieres.

Asteptari: Are 50 de ani si e cunoscut in intreaga lume datorita tenisului. Dupa ce a hotarat sa se retraga din viata sportiva, Yannick Noah s-a apucat de muzica, iar in 1991 a scos albumul Black or What, care a generat hitul Saga Africa. Inainte de acest Frontieres, muzicianul – tenismen a editat acum patru ani Charango, un disc care daca e sa dam crezare cifrelor s-a vandut in peste 1 milion de exemplare.

Rezultat: E revoltator! Cum poate Yannick Noah sa ajunga pana pe locul unu al clasamentului de discuri intr-o tara in care exista de-alde Alliance Ethnic, Daft Punk, Charlotte Gainsbourg sau Les Rita Mitsouko? Evident, nimeni nu-I contesta meritele personale. Ca sportiv, ca un fervent sustinator ale unor cauze umanitare, chestii care l-au facut sa fie una din cele mai populare figuri ale Frantei. Doar ca atunci cand vine vorba de muzica, rezultatul e sfasietor de trist. Clar, atunci cand te pui sa iei la bani marunti un album care se declara “oficial” a fi pop, nu prea ai asteptari prea mari. Dar, mai rar gasesti adunate laolalta 13 piese infioratoare, lipsite de orice fior artistic decat in acest Frontieres. Ca si texte, omu militeaza aici pentru abolirea frontierelor. Fiindca de doi ani Yannick s-a exilat la New York, nu avea cum sa nu abordeze si tema imigrantilor mexicani, in piesa Dans le Rio Grande. Iar in clipul Ca me regarde, niste oameni de toate varstele apar in lenjerie intima. Numai tenismenul - muzician nu! Din fericire temele abordate sunt simple, nu avem parte de opinii referitoare la acceleratorul de particule gigantic, destinat descoperirii secretelor crearii Universului. Una din piesele care exprima cat se poate de bine stupizenia muzicala a acestui disc este Gaza Danse. Da, e despre fasia aceea, dar nu asta e problema. Combinatia de blues-pop-muzicuta e infioratoare si merita sa fie mentionata intr-un clasament al celor mai putin interesante piese ale tuturor timpurilor. Stiu, e o concurenta serioasa in acest top, dar Yannick e un pretendent serios, nu se joaca. Revenind la disc, Ma Pomme e un funk plin de praf iar No One s Land e tocmai ca si titlul: o combinatie undeva intre zona reggae si pop de cea mai joasa speta. Angela e o piesa pe care te astepti s-o asculti pe un vas de croaziera cand septagenarii reusesc sa bea mai mult alcool decat le este permis si vor sa faca karaoke. Unicul lucru pozitiv al acestui disc este acela ca nu e monoton din punct de vedere stilistic. Dar in rest, pauza. Frontieres e un disc de mare angajament realizat pentru toti aceia care folosesc muzica drept fundal atunci cand uda florile in balcon. Unica frontiera e cea a bunului simt, e un album cutremurator de prost.

Recomandari: Tu peux t’en passer! De evitat sau de facut cadou in cazuri extreme!