Owl City - Ocean Eyes

Pe plan muzical ghiveciul de pop si electronica din Ocean Eyes nu este totalmente neinteresant. Pe alocuri rasar chitari si loop-uri interesante, un minus pregnant fiind acela ca per ansamblu chestiunea suna undeva in aceeasi linie. Fara prea multe variatii, fara momente de revolta si rabufnire, parca ar fi muzica terapeuta. Ceea ce nu e neaparat rau, totusi....

Acu vreo doi ani Adam Young era un tip care incarca TIR-uri de Coca Cola intr-un depozit undeva in Minesotta. Iar pentru ca noaptea avea insomnii, se strecura in pivnita casei parintilor sai, unde se juca cu cateva sunete pe computer. Asa si-a inceput cariera tipul care a cunoscut faima datorita pieselor sale postate pe Myspace. Dupa un album scos pe cont propriu a venit si discul Ocean Eyes, care a generat o piesa ce s-a strecurat pe prima pozitie a topului american anul trecut si este taman acuma pe aceeasi pozitie in Marea Britanie. Pentru a fi "smecher" Adam si-a pus numele de Owl City.

Influentat de muzica electronica "europeana" si avand o stima deosebita pentru DJ-eii de trance, dupa marturisirile proprii, Owl City pleaca de la premiza ca e ceva de bagat in borcanul "dance" modern. Doar ca in America se pare ca muzica electronica europeana are alte valente. Drept urmare acest Owl City este un fel de "guma de mestecat", numai buna de consumat in timp ce stai la coada pentru un hamburger in Complexul Studentesc si asta pentru ca aia de la radiou-ul X sunt motivati intr-un fel sau altul s-o introduca in playlist.

Daca in ceea ce priveste structura sonora lucrurile nu sunt chiar tragice atunci cand vine vorba de mesaj lucrurile o iau razna. Cata incredere poti avea in texte care abordeaza complexa problema a mersului la dentist? E Dental Care, o piesa care ar putea fi adoptata de cabinetele stomatologice din intreaga lume ca un fel de imn. Nici Fireflies nu e mai breaza, tratand ideea unor licurici care reusesc sa-ti dea imbratisari. Chiar asa, 'Cause I'd get a thousand hugs/From ten thousand lightning bugs/As they tried to teach me how to dance“. Din fericire piesa care urmeaza sa faca valuri si pe la radiourile noastre "generale" are un videoclip dragalas. Si la urma urmei, nu deranjeaza prea mult. Inainte de a o asculta de o suta de ori. .

Muzical ghiveciul din Ocean Eyes nu este unul totalmente neinteresant. Pe alocuri rasar chitari si loop-uri interesante, un minus pregnant fiind insa acela ca per ansamblu chestiunea suna undeva in aceeasi linie. Fara prea multe variatii, fara momente de revolta si rabufnire, parca ar fi muzica terapeuta. Ceea ce nu e neaparat rau, totusi. Cand asculti Hello Seattle iti vine sa cauti prin baza de date a loop-urilor de la programele de facut muzica pe laptop. Meteor Shower are acelasi efect asupra oricarui meloman ca si spam-ul pe care-l gasesti in email, dar din fericire are numai doua minutele. Cave in are cateva carlige care se foloseau prin trance-ul creat prin 2000, iar On the Wing reuseste si ea sa plictiseasca prin repetivitate. The Bird and The Worm incepe in aceeasi nota de voce caruia i s-a aplicat un efect sonor luat la intamplare din baza de date a computerului. Umbrella Beach iese un pic din monotonie chiar daca are niste ritmuri "fumate" demult prin muzica europeana dance iar Vanilla Light oboseste prin constructia mult prea asemanatoare cu cea a piesei Fireflies.

Acest stil de muzica a fost numit de unii folktronica. Altii dream - music. Eu i-as spune muzica pentru cei plictisiti de Lady Gaga si Black Eyed Peas. Care au impresia ca numele mentionate anterior sunt cele mai tari din parcare in domeniul muzicii electronice. Efectele de auto - tune si vocoder, folosite in exces pentru a cosmetiza vocea tipului care vrea sa cucereasca lumea sub numele de Owl City sunt prea apasatoare. Ai impresia ca daca ai auzit o piesa le-ai auzit pe toate. Desigur Fireflies nu suna rau la primele ascultari si ar fi putut fi o piesa acceptabila daca n-ar fi avut parte de alti 11 fratiori muzicali pe acelasi calapod. Daca ar fi fost alti 2-3, numai bun pentru inchegarea unui E.P. cu siguranta rezultatul ar fi fost ceva mai indraznet.

Nici asa nu este tocmai ceva de aruncat in folderul cu muzici teribile. Pe alocuri unele melodii (Fireflies sau Umbrella Beach) suna catchy. Avand in vedere promovarea care i se pregateste, Owl City va deveni un nume cunoscut in Europa anului 2010. In special cu Fireflies, cu dedicatie speciala pentru nasu mare amator de muzica usoara.

Nu m-as aventura sa clasez acest disc in "de evitat cu orice pret". Chiar daca concurenta din muzica electronica adevarata este una care scoate capodopere pe banda rulanta. L-as uita undeva in capitolul melanj de pop si electronica cu sub - folderul mediocru.