John Mayer - Battle Studies

Desi nu prea face valuri in Europa, Mayer e un tip arhicunoscut in State. Discul lui este unul banal, la limita dintre pop si blues. Desigur aceasta eticheta este in deplina concordanta cu ceea ce ofera piata de profil de dincolo. Mi-as dori ca si in tarisoara noastra sa existe mai multi muzicieni de acest calibru, cu siguranta lucrurile ar merge mai bine.

Desi in Europa nu e un nume, John Mayer e un tip mega - cunoscut prin Statele Unite Ale Americii. Avand la activ 13 milioane de discuri vandute, muzicianul este un reprezentant de seama al curentului Adult Oriented Rock. Adica jongleaza destul de elegant intre blues-ul modern si pop, piesele sale navigand in apele unor Fleetwood Mac, Neil Young sau Tom Petty. Spre deosebire de cei mentionati, Mayer "slefuieste" prea mult melodiile in incercarea sa de a le face accesibile tuturor si de aceea acestea isi pierd din magie. Iar rezultatul este dubios. Nu putem sa-l banuim de lipsa de talent, dar nu spune nimic, e muzica aceea tipic americana, "pentru mase", cu carlig la sexul frumos amator de rock "cuminte", fara prea mari variatii.John Mayer a demonstrat ca atunci cand vrea stie sa scoata ceva ca lumea. A cantat printre altele cover-uri decente dupa Jimi Hendrix sau Ray Charles. 

Dincolo de controversa iscata de primul single care spune "Who says I can't get stoned/ Plan a trip to Japan alone/ Doesn't matter if I even go“, piesa cu pricina ilustreaza perfect tabloul acestui material discografic. Heartbreak Warfare este cea mai frumusica din aceasta insiruire de pop - rock - blues cu sound-ul ei U2, dar sa nu uitam cat adevar e in zicala "cu o floare nu se face primavara". Half of my heart, interpretata alaturi de Taylor Swift (o alta vedeta big de tot in State) este si ea cat se poate de decenta, fara a straluci insa prin nimic. Veriga slaba este chiar unicul cover din acest disc Crossroads-ul lui Robert Johnson (interpretat cu atat sarm de Cream), care  suna de parca ar fi fost inregistrat intr-un studio in care "popularistii" de pe meleagurile noastre isi fac de cap la butoane. Fara pic de personalitate, anemic, lipsit de glamour, banal. Starea de letargie indusa de acest disc este evidenta si in piesa Assasin, iar Edge of Desire n-are darul de a tulbura in vreun fel acest sentiment.

Se prea poate ca detractorii acestui album sa fie aceia care considera ca notiunea de "pop" este una murdara. Dincolo de acestea, albumnul lui John Mayer este unul "curat" dar fara pasiune. Un hibrid de pop - blues care prinde bine la marea majoritate a publicului, avand in vedere ca a intrat direct pe prima pozitie a topului american.. Talentele lui Mayer sunt vizibile cu ochiul liber insa raportul dintre "dulcegarii" si "sarm" este disproportionat.

Desigur, eticheta de "banal" pusa acestui disc este in deplina concordanta cu ceea ce ofera piata de profil de dincolo. Mi-as dori ca si in tarisoara noastra sa existe mai multi John Mayer, cu siguranta lucrurile ar merge mai bine. Pe taram muzical evident. Tocmai de aceea Battle Studies poate fi un studiu serios pentru armata de mzucieni "wannabies" de pe la noi care demonstreaza ca poti fii vedeta si fara a amesteca treburile. In rest, recomand discul urechilor indragostite de sound-ul "radio - friendly" al muzicii rock, blues, pop de astazi. Nimic spectaculos, doar blues - pop slafuit la maxim.