Lil Wayne - Rebirth

Rebirth este un disc de ascultat numai in cazul in care cineva tocmai v-a sutit colectia de CD-uri din masina. Poate si-n acest caz ar fi mai bine sa dati drumul la radio, exista sanse ca unele piese hip - hop romanesti sa sune mai putin jenant decat cele de pe Rebirth.

Lil Wayne este un rapper cat se poate de in voga. La cei 27 de ani ai sai se pregateste sa intre un an de zile dupa gratii (peste cateva zile) si este pe buzele tuturor. Daca piesa lui cea mai cunoscuta "Lollipop" a fost una  decenta si albumele sale au fost foarte bine primite, de aceasta data, baiatul a dat-o in bara cat se poate de evident. De-a lungul anilor mai multi au cochetat cu juxtapunerea dintre stilurile hip hop si rock - metal. Unora le-a reusit, altora nu, dar Lil Wayne pare-se ca scrie o fila de istorie in aceasta combinatie, reusind sa faca cel mai naspa disc din acest borcan. Rebirth este o pura pierdere de timp, un disc pe care poti sa-l faci linistit cadou celui mai strasnic dusman: n-o sa se bucure defel!

Iti dai seama ca ceva nu-i in regula cu acest album inca din primele acorduri ale piesei care deschide materialul, Amazing Love. Si asta pentru ca vocea raperului este trecuta printr-un efect de Auto - Tune cat se poate de devastator, care face ca intreaga melodie sa para de parca "curge" la o viteza neadecvata. Nu-i asa, e pur si simplu Lil Wayne in the house. American Star - croita pe calapodul Kid Rock - incepe cu un solo de chitara promitator, dar efectul de pe voce este la fel de suparator si face ca piesa sa fie una de groaza. Nici textul nu e mai izbutit: „Listen to my own voice, in my Black Rolls - Royce; get the girls of my choice to take off their shorts and blouses, i take of my trousers“. Pur manelistic: „asculta-mi vocea in rolls-ul meu negru“...In unele piese de pe acest disc instrumentatiile nu suna chiar rau. Problema e ca vocea (si mai ales efectul auto - tune) distruge tot.
Singurul moment de luciditate al discului este Drop the world, piesa realizata impreuna cu Eminem. Si asta pentru ca aici efectul de auto - tune a disparut, iar prestatia lui Eminem este cat se poate de reusita. Doar ca...o singura melodie nu are cum sa salveze un intreg album. Poreclele colaboratorilor lui Lil Wayne sunt si ele cat se poate de hilare: Eddie „Krack Keys“ Montilla, Calos „Apocalyptico“ Hernandez, Edward „Jewfro“ Lidow sau Finis „KY“ White. Echipa asta a fost "antamata“ sa copieze sound-ul unei trupe metal pe un ritm de hip - hop. Rezultatul este insa unul de nedescris. Atunci cand te inspiri prea mult din mai multe chestii risti sa iti faci o imagine alterata. Nu exista forta iar mixajele melodiilor sunt total aiurea, instrumentalele suna mult mai in spate decat vocea raperului. O copie palida a celor de la Limp Bizkit este melodia Ground Zero, dealtfel una din cele mai "ascultabile" piese din acest "Rebirth".

Considerat drept una din figurile moderne ale pop-ului care are "apucaturi" de rock star, Lil Wayne a decis sa experimenteze. Din pacate pentru el, melanjul rezultat aici este cat se poate de neinspirat. N-are cum sa placa celor care asculta hip - hop, iar in ceea ce priveste „agatarea“ unor eventuali noi adepti din zona rock-ului....sa fim seriosi. Mania pornita de Run DMC cu Aerosmith si incercata de multi altii pe parcursul ultimilor ani este cat se poate de OK, doar ca Lil Wayne nu are nici un cuvant de spus in aceasta felie. Rebirth este un disc de ascultat numai in cazul in care cineva tocmai v-a sutit colectia de CD-uri din masina. Poate si-n acest caz ar fi mai bine sa dati drumul la radio, exista sanse ca unele piese hip - hop romanesti sa sune mai putin jenant decat cele de pe Rebirth.