Assemblage 23 - Compass

-
In cazul in care nume ca New Order, Fad Gadget, Human League, VNV Nation, Apoptygma Berzerk , Covenant, Depeche Mode si Erasure, va spun ceva, puneti mana fara ezitare pe Compass. E un disc pe care-l recomand cu mare caldura oricarui ascultator din marea familie a stilurilor muzicale electronice. De neratat!
Chiar daca pentru unii pare greu de crezut muzica made in U.S.A. nu este numai Lady Gaga, Bruce Springsteen sau tonele de country. Pe ici colo mai rasar si chestii din domeniul "electronic", una din ele fiind Assemblage 23. Se prea poate ca pentru fanii Depeche Mode si ai genului EBM sa nu fioe nevoie de nici o prezentare  atunci cand rostesti acest nume. Proiectul este de fapt creatia lui Tom Shear, iar Compass este al saselea album al sau de studio. Drumul parcurs de Assemblage 23 este unul interesant. De la un minimal cu influente clare de industrial si EBM (Electronic Body Music) usurel muzica s-a transformat in ceva synth - pop melodios, fara a-si renega insa influentele. Un drum oarecum similar cu cel parcurs de VNV Nation. Se prea poate ca fanii "hardcore" ai genului EBM sa fie nitel dezamagiti de melodicitatea pieselor acestui disc, dar fara indoiala Compass este un pas inainte.

Ostilitatile sonore incep printr-o piesa cat se poate de superba, care aduce a inceputurile celor de la Depeche Mode combinate cu energia unor Front Line Assembly sau Covenant. Cu toate acestea, piesa Smoke este una din cele mai „slagaroase“ momente ale acestei excursii sonore si reuseste sa lipeasca urechile de difuzoare pentru urmatoarele melodii. Care au acea compozitie tipica a anilor 80 dar "updatata: la vremurile noastre care face ca fiecare dintre ele sa-ti dea ceva aparte, care nu are cum sa dezamageasca nici un timpan familiarizat cu muzica electronica. Primul single care a anuntat acest disc, Spark este o combinatie reusita intre "duritatea" sunetelor etalate de Front 242 si muzica dancefloor a zilelor noastre. Desi pe alocuri sunetele de synth sunt extrem de previzibile, acestea reusesc sa umple cat se poate de bine constructia sonora. Leave all this behind are un ritm cat se poate de captivant si poate fi ascultata cu mare incredere si de cei care nu au nimic de-a face cu EBM-ul, fiind o superba melodioara incadrabila in categoria "pop" pentru toata natia. Daca e sa ascultati o singura piesa de aici, va recomand cu cea mai mare placere aceasta piesa, merita!

Evident ca printre cele zece piese se gasesc si momente mai putin reusite. Alive este unul dintre acestea. Desi e "agitata" ea nu reuseste sa se incadreze in trendul albumului, ca si How can you sleep. Chiar daca e usor repetitica, Greed are in schimb sound-ul acela de "underground" mult mai persistent pe primele cinci discuri semnate Assemblage 23 . Angels & Demons are un groove cat se poate de percutant iar The Cruelest Year surprinde prin inflexiunile vocale ale creatorului acestui proiect care reuseste sa puncteze asa cum trebuie o balada minunata. Tot la capitolul interesant se incadreaza si Impermeance. N-as putea spune ca straluceste, dar este o melodie care imbina la fix sunetul robotic al EBM-ului cu pasaje din trance-ul actual. 

De-a lungul carierei sale, Tom Shear - aka Assemblage 23 - a abordat intr-o maniera proprie cover-uri dupa nume ca A Flock of Seagulls sau Psychedlic Furs. Daca mai adaugam aici New Order, Fad Gadget, Human League, VNV Nation, Apoptygma Berzerk , Covenant, Depeche Mode si chiar si niscaiva Erasure, avem profilul ascultatorului caruia i se adreseaza Compass. De fapt, e un disc pe care-l recomand cu mare caldura oricarui ascultator din marea familie a stilurilor muzicale electronice. De neratat!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult