Sade - Soldier of love

Dupa zece ani de pauza e clar ca un disc pe a carui coperta sta scris Sade trebuie sa fie ceva special. Nu trebuie sa-ti placa jazz-ul sau r & b - ul ca sa asculti Sade. Chiar si daca asculti dubstep, techno, Black - metal sau Dansul Pinguinului ai nevoie uneori de muzica subtila....

Wow, a trecut ceva timp de cand n-am mai auzit nimic de Sade. Zece ani ca sa fiu mai exact. Cu toate acestea, n-as putea incadra aceasta aparitie in sertarul atat de uzitat in ultima vreme numit comeback. Trupa care o are ca solista pe nigerianca Helen Folasade Adu - cunoscuta si ca Sade - nu s-a grabit niciodata cu aparitiile discografice. Dar, dupa asa o pauza, e clar ca un disc care are scris pe coperta Sade trebuie sa fie ceva special. Asteptarile vis-a-vis de Soldiers of Love sunt confirmate pe deplin. De la primele acorduri orice ureche sesizeaza ca are de-a face cu  "liga mare". Nu e defel un campionat, e pur si simplu ceva care se situeaza dincolo de trenduri sau sound-uri moderne.  

Nigerianca Sade, care recent a implinit 51 de ani este o figura aparte in showbiz-ul muzical: refuza sa dea interviuri, scoate albume din ani in Pasti, nu e "pe val". Unii o considera o reprezentanta a muzicii care se asculta atunci cand vrei sa servesti o cina romantica. Altii se multumesc sa constate ca a vandut alaturi de trupa sa peste 50 de milioane de discuri si este o reprezentanta de vaza a muzicilor jazz, soul si R & B.

The Moon and the sky, piesa care deschide albumul de fata, este un cantecel „de incalzire“ midtempo care iese in evidenta prin superba voce a solistei, fara a arunca insa in lupta toate atu-urile. Chestiunea se consuma insa in piesa a doua, cea care da titlul albumului. Se prea poate ca unii sa strambe din nas fiindca Soldier of Love e nitel prea indrazneata. E o melodie care are un ritm poate prea accentuat. Si care are si un riff de chitara mult prea "suparat" pe alocuri. Se prea poate sa fi fost scoasa in fata ca prim single tocmai pentru a vinde mai bine albumul. Esentialul este insa ca melancolia tipica emanata din vocea solistei se muleaza la fix cu orchestratia indrazneata. Orice om deschis la experiemnte va aprecia tocmai acest fapt, ca Soldier of Love este o melodie care iese din tiparele Sade, ca nu e cumintica, are o doza de tupeu tipica vremurilor in care traim dar nu depaseste deloc limita bunului simt. E meseriasa, ce mai. Daca n-ar fi o blasfemie, as  considera ca piesa are nitel Nelly Furtado in ea, si inceputul e a la Duffy. Probabil o comparatie mai fericita ar fi aceea ca Sade e un fel de Kate Bush a muzicii soul, totusi. Conservatorii deranjati de percutia si chitara moderna a piesei n-au decat sa apese pe butonul skip, exista aici si piese mult mai cuminti.

Cum ar fi Be that easy, care se inscrie uneori in aria gospel (cel putin datorita orgii) sau Babyfather, un reggae usurel dar bine structurat. Dedicatia speciala pentru "aripa dura" (a se citi ascultatorii fanatici de jazz, care nu suporta modernismele de orice fel) este In another time, o piesa care aduce aminte cat se poate de pregnant de primele albume, un giuvaer numai bun de admirat intr-o seara in care ai nevoie de liniste interioara. Daca nu v-ati prins inca, trebuie sa va dezamagesc: pe lumea asta nu exista lucruri perfecte. Daca era dupa mine, as sterge din album piesa Skin. Care sufera din cauza acelui beat de R & B modern folosit cu nesabuinta de Mariah Carrey, Mary J Blidge sau chiar Rihanna. Nu atat beat-ul e deranjant cat asocierile pe care ti le provoaca. La capitolul "nu prea inspirat" as mai nominaliza si The Safest Place, o chestie mult prea "moale" si fara substanta. Oricum, luate in ansamblu, cele zece piese gem de originalitate si bun gust iar micile exceptii te fac sa dai si mai multa importanta pieselor grele din acest album de liga mare.

Gratie vocii (dar nu numai), intreg discul emana o pace interioara care nu poate fi realizata prin prefacatorie. E ceva natural, e Sade. Exista si elemente de mister aici. Dupa 26 de ani de cantat Sade reuseste sa pastreze o distanta intre ea si ascultator si sa dea impresia ca mai are multe secrete pe care ti le va dezvalui la momentul potrivit. E parca ti-ar zice : Have a positive day!

In afara cazului in care te-ai fi asteptat ca Sade sa cante dubstep, acest disc n-are cum sa te dezamageasca. Are elemente din epoca old Sade dar si beat-uri care pot prinde la teenagerii care la aparitia vechiului album Sade frecventau gradinita. Discul poate fi un soundtrack pentru o cina romantica reusita (chiar si de Valentine's Day), dar si o evadare cat se poate de placuta din cotidian, in miezul zilei. E din seria "celor n discuri pe care trebuie sa le asculti in viata". Chiar daca trupa este condusa de o  doamna in varsta de 51 de ani esenta acestui disc poate fi inteleasa de toate categoriile de varsta. Nu trebuie sa-ti placa jazz-ul sau r & b - ul ca sa asculti Sade. Chiar si daca asculti dubstep, techno, Black - metal sau Dansul Pinguinului ai nevoie uneori de muzica subtila....