Gil Scott-Heron - I'm New Here

Avem aici un comeback reusit pentru o figura proeminenta a mix-ului dintre poezie, jazz, soul si blues. Peste care se adauga si putintel electronic gratie producatorului acestuia. I'm New Here nu e un disc pentru tot poporu' dar va fi gustat de cei care stiu cum sa asculte muyica. Si pe cel care a fost poreclit ba nasul hip - hop - ului, ba CNN-ul negrilor....

Sa vii cu un album nou, dupa 16 ani de pauza, nu-i tocmai un lucru usor. Daca mai punem la socoteala si faptul ca producatorul britanic Richard Rusell (boss-ul casei de discuri XL) l-a contacat pe Gil Scott-Heron pentru acest disc in momentul in care acesta era intr-o inchisoare din New York, treaba e si mai interesanta. Figura proeminenta a anilor 70 pentru asa numitul spoken word soul (de fapt un mix intre poezie, jazz, soul si blues), Gil este raspunzator pentru piesa - cult The Revolution will not be Televised si este considerat un „nas“ al hip - hop - ului. Faptul ca si-a petrecut o buna bucata de timp in ultimii ani dupa gratii ii confera acestuia sound-ul unui om care nu are temeri vizavi de experiente, un om care-si intelege perfect rolul in societate. Liderul trupei Public Enemy, Chuck D spunea despre muzica sa ca „era un fel de CNN pentru negri din America“. Printre vorbele de duh ale poetului si muzicianului se numara si aceea ca “Nimeni nu poate face totul, dar fiecare poate face ceva.”

Spre deosebire de textele sale anterioare, profund ancorate in zona sociala si politica, de aceasta data albumul este unul introspectiv, cu accente pe teme ca regret si reconciliere. On Coming from a Broken Home deschide albumul cu o poveste cat se poate de naturala care va insoti tematica acestui disc.  Me and the Devil , un cover dupa piesa lui Robert Johnson are o instrumentatie cat se poate de ciudata, cu niste sunete care te inspaimanta. Nu degeaba fiindca este o poveste intre Gil Scot Heron si diavol. E ca un fel de Massive Attack din vremurile vintage iar piesa care da titlul albumului are un sound mai traditional dar delicat. Multe dintre sunetele ciudate care-si fac aparitia pe piese i se datoreaza producatorului  Richard Rusell, care a reusit sa imbine „la fix“ vechiul cu noul. Pe ici colo isi fac aparitia chiar si sunete din zona dubstep. Dealtfel aici e toata magia discului: e ba soul, ba folk, ba ceva electronic de avangarda. Exista aici o atitudine specifica track-urilor lui Nick Cave. Your Soul and Mine incepe cu un fundal a la trip - hop iar vocea lui Gil este atat de naturala de parca te face sa te uiti in stanga si in dreapta boxelor, pare a fi ascunsa undeva p-acolo. Interludiile sunt si ele spumoase iar I'll take care of you ramane in aria ciudateniilor chiar daca pianul mai indulceste nitel din asprimea vocii. E un blues dar din categoria dark. New York is killing me are niste efecte din dubstep, alaturi de un hand clap foarte ciudat folosit, menit sa accentueze vocea. Usurel, se adauga si un ritm de dance iar din cand in cand efectele sonore isi dau in petec creaind o nebunie de nedescris.

I'm new here nu este un disc pentru tot poporu'. Chiar daca strigatul de lupta al poetului Gil Scott Heron a fost indulcit oarecum cu texte personale, este un album al unui om care stie sa combine o sumedenie de „filme“. Iar rezultatul este unul mistic, o adevarata opera de arta. Care trebuie ascultat de mai multe ori, pana sa-si faca efectul.