Aievea - Cinema

E un disc care merita degustat atunci cand ai o ora perfect libera. In care iti inchizi telefoanele, iti iei pozitia de ascultat si urmaresti filmul care are parti dureros de interesante, dar si momente de respiro. E cinema-ul Aievea pe care-l recomand tuturor celor care fac parte din categoria nemanelisti. Si inca ceva, e pe gratis!

Unul din cele mai interesante albume discografice romanesti ale sfarsitului de an 2009 apartine mesterilor de la Aievea, care sub umbrela de Cinema au adunat laolalta exact 13 piese din categoria nu jazz, downtempo si nitel trip - hop. Alaturi de timisorenii Tavi Scurtu (tobe) si Utu Pascu (sound designer si co - producator) Aievea ii mai inglobeaza pe Marta Hristea (voce), Vlaicu Golcea (electronice, keyboards, contrabas), Electric Brother (electronice, bass, chitara, instrumente acustice) si Casa Gontz (visuals). Cel de-al doilea album din cariera proiectului a fost lansat printr-un concert la Bucuresti, unde lumea care a venit cu un stick de memorie a primit piesele direct din mainile muzicienilor. Pe stick, of course. Dealtfel, Cinema este un album care se poate descarca legal si gratuit de pe internet, chiar de pe site-ul formatiei. S-atunci care este explicatia faptului ca Aievea n-a facut nici pe departe atata valva cat merita un asemenea eveniment? 

Poate singura trupa de calitate din Romania. Punct. Asa spune un fan Aievea la comentariile de pe myspace-ul trupei. Intr-o prezentare a Institului Cultural Roman facuta pentru un concert de-al lor la Bruxelles se spune ca avem de-a face cu o trupa electro - jazzy iar nucelul trupei cuprinde "cei mai inovativi muzicieni tineri din Romania. "Ei apartin noii generatiei de muzicieni care dupa 1989 au adus chestii noi in scena muzicala gri a acestei tari". Dincolo de clasificari, incadrari si laude mai mult sau mai putin meritate, Aievea pare sa umple un vid proeminent in tara noastra. Felia de nu jazz (spuneti-i si downtempo, daca vreti) e minunata dar lipseste cu desavarsire. E drept, au existat si inca mai functioneaza cateva initiative in acest sens. Doar ca, din varii motive acestea n-au reusit sa intre in atentia publicului larg. Ar fi nedrept aici sa nu-i amintim pe timisorenii de la Brigada Artistica Urbana (B.A.U.), care desi au nu mai putin de 15 ani de existenta  nu au reusit sa puna la punct decat un singur album, Dispersia, acu vreo opt ani de zile.

„Aseaza-te comod pe canapea, cu picioarele sub blanita, cu un paharel si o carte in mana. Apoi, ca la cinema, traieste citeva povesti spuse de Aievea, intr-o atmosfera ireala. Pentru oameni care au chef sa mai scape putin de bubuiala din cluburi, de zgomotul strazii, de nervii de la birou si de stresul cotidian. Criza o sa treaca. ”Te ajutam si noi!”, spune Electric Brother. Pe buna dreptate, fiindca Cinema ocoleste cu buna stiinta canoanele actuale de prin tarisoara noastra si ofera o excursie care include printre altele si mirifice sunete de pasarele in linistita "Crazy“ sau o adevarata atmosfera de lounge in „It happened last“, piesa care ar putea fi dealtfel si lait - motivul acestui disc. In sfarsit s-a intamplat! Era nevoie.
Desi prea multe secvente din acest cinema au loc in categoria " Adagio“, din fericire avem si bucati in care echipajul urmeaza sfaturile lui Fatboy Slim, adica "push the tempo". Joy of life este un manifest foarte bine construit, cu multa substanta iar Red este un alt exemplu de "voiosie" imbibat putintel in acid - jazz-ul a la Jamiroquai si stropit cu putintel funk chiar, rezultatul fiind unul cat se poate de adorabil. Din categoria Slowly remarcam piesa cu acelasi nume iar undeva in fundalul melodiei Traces descoperim cateva amprente de Massive Attack si chiar Portishead, lucruri care evident nu pot decat sa fie decat imbucuratoare. Inconfundabilul stil al lui Tavi Scurtu este omniprezent in ultima piesa a albumului Turn back time, care are "lipici" serios fiind un veritabil power play. Fiecare piesa adauga cate o secventa aparte acestui cinema, filmul fiind unul care are un mesaj jazzy. 

In multe momente ale auditiei discului Aievea ti se par foarte tangibili, de parca ar fi undeva langa tine. Vocea solistei Marta oscileaza cat se poate de "corect" fiind pe alocuri serafica alteori fierbinte.. Intreg conceptul Aievea este unul demn de urmarit, chiar daca mai exista si mici hibe. Probabil ca procentul dintre "slowly" si "energie" ar merita sa fie schimbat. Probabil ca daca ar fi fost realizat in conditii "pentru afara" si mixajul si implicit sound-ul discului ar fi fost altul. Cu toate acestea, probabil avem parte de cel mai bun album al anului la categoria downtempo, trip hop, jazz modern. Drept e ca niscaiva concurenta in acest domeniu ar fi cat se poate de benefica. Si nu ma refer aici neaparat la concerte, unde lucrurile de bine de rau se mai misca, ci la albume discografice. Aievea este un disc pe care merita sa-l asculti doar atunci cand ai o ora perfect libera. In care iti inchizi telefoanele, iti iei pozitia de ascultat si urmaresti filmul care are parti dureros de interesante, dar si momente de respiro. E cinema-ul Aievea pe care-l recomand tuturor.