Joanna Newsom - Have one on me

-
E considerata una din sperantele folk-ului. Are un timbru vocal iesit din comun, canta la pian, harfa si hapsicord. Albumul de fata are peste 125 de minute, intinse pe 3 CD-uri. Categoric nu este un disc de ascultat pentru cei care sunt consumatori obisnuiti cu muzica de tip popcorn. Poate fi insa greoi si pentru ceilalti. Nu atat datorita lungimii sale. Ci datorita senzatiei pe care o emana, aceea ca nimeni n-a avut curajul sa stearga vreo nota din sesiunile de inregistrari.
La cei 28 anisori impliniti recent, Joanna Newsom este considerata una din cele mai talentate sperante ale folk-ului mondial. Simplul fapt ca cel de-al treilea material discografic al ei cuprinde nu mai putin de 3 CD-uri ar fi indeajuns sa creeze o anumita valva. Dar nu e doar atat! Joanna canta la pian, harpa sau hapsicord, printre altele. Are un timbru vocal iesit din comun. A aparut chiar si in videoclipul piesei Kids apartinand celor de la MGMT. E pe buzele tuturor, ce mai!

Muzica ei e cat se poate de neconventionala. Fara indoiala, e genul acela de muzica care nu prea are sorti de neutralitate: sau iti place din prima clipa, sau arunci CD-urile pe geam si ramai cu intrebarea WTF is this? Pentru cei care vor sa-si petreaca 125 de minute in compania jazz-ului combinat cu folk, cele 18 piese intinse pe trei CD-uri pot fi o alegere inspirata sau nu in functie de mai multi factori. Cele sase piese incluse pe primul disc sunt destul de liniare, acompaniate de instrumente destul de conventionale. In afara faptului ca poate tine prea mult, piesa care da titlul materialului discografic este una cat se poate de reprezentativa. Pe alocuri - mai ales in melodia 81 - urechile avizate vor face diverse conexiuni cu muzica baroca in stilul lui Henry Purcell. Cei mai putin familiarizati cu teritoriul clasic au sansa sa gaseasca in Good Intentions Paving Company o piesa care suna oarecum "pop", aceasta fiind fara indoiala cea mai accesibila melodie de pe album.
Marea majoritate a pieselor incluse pe discul doi si trei sunt mai mult niste poeme moderne, in care pianul si harfa ofera - dupa caz - constructii mai mult sau mai putin previzibile iar inedita voce a solistei este in prim plan. Din nefericire, in afara primului disc, urechea ascultatorului nu mai are parte de chestii mai "uptempo", toate creatiile inscriindu-se intr-o arie melancolica ce fac aceasta auditie una perfecta pentru o dimineata de duminica. Nu prea exista plusuri si minusuri aici, pentru ca albumul trebuie luat ca un intreg: nu prea are single-uri sau momente culminante.

Daca e sa ne referim strict la durata albumului acesta poate fi comparat cu cel realizat de Smashing Pumpkins, Mellon Colie and the Infinite Sadness. Pastrand ideea, Joanna Newsom emana o tristete "la infinit". Un lucru cat se poate de bun sau rau, in functie de asteptarile ascultatorului. Un atu pentru ascultarea acestui material discografic ar fi si complexitatea emotionala a versurilor. Categoric, doar pentru cei care stapanesc foarte bine limba engleza. E un album enorm, in toate privintele. Categoric nu este un disc de ascultat pentru cei care sunt consumatori obsinuiti de muzica de tip popcorn. Poate fi insa greoi si pentru ceilalti. Nu atat datorita lungimii sale. Ci datorita senzatiei pe care o emana, aceea ca nimeni n-a avut curajul sa stearga vreo nota din sesiunile de inregistrari. Pacat, fiindca cel putin in primele piese pare un album decent, care ar fi meritat o alta soarta.

Comentarii

  1. olga16 octombrie 2010 la 15:36

    buna, am citit pe nerasuflate post-ul despre joanna newsom. de 5 ani "she put a spell on me" si subiectiv/obiectiv extrem pot spune ca un echivalent al complexitatii ei muzicale si artistice o mai regasesc doar in muzica clasica (bach, beethnoven). mi-a placut cand ai scris despre influentele barocului englez. as mai adauga gama larga de moduri (muzicale) dantelate pe care le exploateaza cu atat de multa finete. am stat cu emotie, nu as sti cum sa indur remarcile negative la adresa ei. cu toate astea nu inteleg ce ai vrut sa spui in ultima fraza "Pacat, fiindca cel putin in primele piese pare un album decent, care ar fi meritat o alta soarta.". daca ai timp, mi-ar placea sa reforumulezi ca sa pot intelege mai bine.
    merci,
    olga

    ps. felicitari pt blog, desi nu recunosc multi din artistii listati mi se pare o idee f draguta.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult