Ace of Base - The Golden Ratio

Nu stiu daca oamenii acestia s-au reformat din cauza faptului ca recent Lady Gaga si Kate Perry au declarat ca s-au inspirat foarte mult din piesele de aur ale suedezilor. Dar, fara indoiala, e un lucru bun sa ai asemenea referinte. The Golden Ratio e un disc care poate fi lejer introdus in categoria tragicomic. Orice om cu capul pe umeri si urechile la locul lor nu are cum sa nu fie ravasit de un deja – vu care razbate din cele 13 piese. Spre deosebire de alte genuri, unde influentele pot fi adesea benefice, in muzica bubblegum conotatiile din trecut nu au acelasi efect. E putintel deplasat sa crezi ca Aqua ar putea scoate un Barbie Girl No.2 sau Edelweiss sa revina pe scena. Dar unde e comicul situatiei? Lasand la o parte amintirile (ne)placute,  Ace Of Base pare sa le dea clasa multor nume care activeaza in aceasta bransa in zilele noastre. Da, textele sunt la fel de puerile si azi ca si in anii 90. Compozitiile sunt la fel de insipide in ambele perioade insa muzica pop a anilor 90 era mai putin proasta decat cea fabricata in zilele noastre. E nuda veritas!

Asteptari: Retro e un termen care in ultima vreme capata conotatii tot mai complexe. Trupa suedeza Ace of Base a hotarat si ea ca e momentul pentru niste melodii noi si asa s-a nascut dupa sapte ani de pauza acest The Golden Ratio. Ce mai conteaza ca surorile Berggren (cele doua voci) au fost inlocuite cu “prospaturi”? The Golden Ratio este al 5-lea album al formatiei, care a vandut peste 30 de milioane de discuri cu cele patru materiale discografice anterioare. 

Rezultat: Nu stiu daca oamenii acestia s-au reformat din cauza faptului ca recent Lady Gaga si Kate Perry au declarat ca s-au inspirat foarte mult din piesele de aur ale suedezilor. Dar, fara indoiala, e un lucru bun sa ai asemenea referinte. The Golden Ratio e un disc care poate fi lejer introdus in categoria tragicomic. Orice om cu capul pe umeri si urechile la locul lor nu are cum sa nu fie ravasit de un deja – vu care razbate din cele 13 piese. Spre deosebire de alte genuri, unde influentele pot fi adesea benefice, in muzica bubblegum conotatiile din trecut nu au acelasi efect. E putintel deplasat sa crezi ca Aqua ar putea scoate un Barbie Girl No.2 sau Edelweiss sa revina pe scena. Ma rog, completamente imposibil, dar nitel aiurea. Dar unde e comicul situatiei? Lasand la o parte amintirile (ne)placute,  Ace Of Base pare sa le dea clasa multor nume care activeaza in aceasta bransa in zilele noastre. Da, textele sunt la fel de puerile si azi ca si in anii 90. Compozitiile sunt la fel de insipide in ambele perioade insa muzica pop a anilor 90 era mai putin proasta decat cea fabricata in zilele noastre. E nuda veritas!

Se pot spune multe despre The Golden Ratio, dar in niciun caz ca nu e divers. Da, e un talmes balmes in care se regasesc accentele europop “dansante” (Beautiful Life), latura reggae a la Dr. Alban (All that she wants), un country made in E.U. dar si doua balade neinspirate. Single-ul de comeback All for you nu e tocmai reprezentativ pentru disc, piesa Golden Ratio fiind mult mai percutanta. „Blah blah blah on the radio“ adevereste pe deplin eticheta de tragicomic a discului. OK, ceea ce se difuzeaza azi pe radiouri e o mostra dementiala de bla bla bla. Doar ca ritmul latino si vocoderele folosite in exces aici nu diferenteaza cu nimic aceasta melodie de tonele de pop facute la comanda “special pentru radiouri”. Atunci cand europenii se apuca sa cante country, rezultatele sunt oarecum previzibile. Insa atunci cand Ace of Base face acest lucru, amestecul de America si Europa e unul incolor, piesa Southern California fiind o mostra de piesa din categoria “asa nu”. Black Sea e piesa care ar fi putut deveni un hit pe plaja din Mamaia, acu zece ani. Momentele bune ale discului poarta numele de Visions in Blue si One Day. Prima cu al ei aer de September meets Sophie Ellis Bextor e semnul ca oamenii acestia mai au ceva vlaga in ei, iar a doua melodie e un fel de The Sign-ul updatat in 2010. Nici reggae-ul nu lipseste, iar Lex Marshall face aici pe Dr. Alban in piesa Mr. Replay. Cele mai nereusite momente ale discului sunt acelea in care oamenii incearca marea cu degetul la capitolul balade. Juliet se vrea o balada undeva in zona Annie Lenox si al ei Why,  iar Who am I e o mostra de compozitie de incadrat la categoria “de ce e nevoie de asa o tortura sonora?”.

Recomandari: Daca ati auzit vreodata de Vengaboys, DJ Bobo sau ati dansat vreodata pe Casablanca, exista sanse sa iubiti noua incarnare Ace Of Base. La fel de adevarat e insa ca Alejandro-ul cantat de Lady Gaga suna mult mai a “Ace of Base” decat orice piesa de pe acest album.