Johnny Cash - American VI: Ain't No Grave

Albumul este unul cat se poate de trist in care vocea celui care a fost considerat pe buna dreptate unul din cei mai influenti muzicieni americani ai secolului 20 este una care te marcheaza. Este cantecul lebedei. Cu siguranta un album care merita ascultat de oricine are pretentia ca se numeste meloman.
Nu mai e un secret pentru nimeni faptul ca industria muzicala stie sa profite dupa moartea fiecarui muzician. Fie ca a fost vorba de Miles Davis, Jimi Hendrix, Bob Marley, Elvis Presley sau Frank Sinatra - ca sa numim doar cativa - dupa trecerea lor in nefiinta au aparut o sumedenie de track-uri "uitate intr-un sertar" sau concerte din te-miri ce perioada. Asta pe langa nelipsitele best - of - uri. Aici avem de-a face cu cel de-al doilea material de studio Johnny Cash, editat dupa trecerea sa in nefiinta (2003), care este de fapt al saselea din seria American, realizata alaturi de nu mai putin celebrul producator Rick Rubin.

Piesa care da si titlul albumului are parte de o bucatica misto de banjo si este definitorie pentru aceasta colectie. Redemption Day, piesa cantata in original de Sheryl Crow in 1996, are parte de o interpretare sublima a lui Cash in care isi arata empatia fata de trupele din Irak si dezgustul vizavi de liderii politici ai lumii. Sentimentele sale anti - razboinice sunt subliniate si in piesa Last night I had a strange dream, care graviteaza in jurul unui om care a visat ca intreaga lume a ajuns la concluzia ca ar trebui pus capat conflictelor armate.  For the good times al lui Kris Kristofferson abordeaza spinioasa problema a despartirii. Pasaje din Biblie sunt prezente in imnul gospel I Corinthians 15:55 iar in Satisfied mind avem parte de o chitara acustica strasnica.  In plus piesa sublinieaza faptul ca bogatia nu este automat un raspuns la orice problema prin textul „Money can't buy back back/Your youth when you're old/Or a friend when you're lonely/Or a love that's grown cold“. Una din cele mai impresionante piese ale acestei colectii de cantece este Aloha Oe, in care printre altele Cash rosteste nemuritoarele cuvinte „Untill we meet again“.

Albumul de fata este unul cat se poate de trist in care vocea celui care a fost considerat pe buna dreptate unul din cei mai influenti muzicieni americani ai secolului 20 este una care te marcheaza. Nu va asteptati sa gasiti perle ca Hurt, I Walk the Line, Folsom Prison Blues sau Ring of Fire. Este cantecul lebedei. E un material sonor in care simti din gravitatea vocii lui Cash ca acesta a cazut la pace cu moartea. E imposibil ca acest al saselea album din seria American sa egaleze standardul ridicat al predecesorului sau. Dar este cu siguranta un album care merita ascultat de oricine are pretentia ca se numeste meloman.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

Dixie Krauser - Kill Tumor

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă