Tapinarii - 2010 ani de folk alternativ

Daca ar renunta la eticheta de folk si ar pune mai mult accent pe instrumentatii, Tapinarii ar fi valabili. Love it or hate it. Pentru cine n-a auzit inca de ei si are curiozitatea sa-i descopere, acest album pica la tanc. Daca ati auzit de ei si va lasau indiferenti, nici acest disc n-o sa aibe darul de a va schimba perceptia. Costa numai sapte lei, deci nu e o gaura prea mare in buget.

Concertele celor doi baieti care-si spun Tapinarii sunt mostre de "stand down" comedy. Spre deosebire de baietii care stau in picioare si fac stand up comedy cu nelipsita sticla de apa asezata pe scaun, Cosmin Covei si Adrian Tanase incearca acelasi lucru cu ajutorul unei chitari. Avand in vedere ca au parte de un public dedicat, de cele mai multe ori le iese "pasenta“. Pe disc insa, lucrurile-s ceva mai complicate. Unul din lipiciurile lor la concerte, interactivitatea, nu mai e prezent.

Partea buna a acestui disc este aceea ca are nu mai putin de 24 de piese. Dintre care doua sunt noi - noute, iar restul reorchestrate. Un alt plus este prezenta unor invitati speciali. Florin Chilian, Mihnea Blidariu, Daniel Iancu, Ovi Mihailescu si Marius Matache. Plus membrii trupei de rock Semne. Partea proasta este aceea ca orchestratiile Tapinarilor suna la fel de saracacioase ca-n trecut. E drept notiunea de folk alternativ te poate limita in ceea ce priveste fundalul sonor, dar acest fapt nu este o scuza. Una peste alta, Tapinarii fac ceea ce stiu ei mai bine. Canta folk cu texte alternative. Aici lucrurile-s ceva mai dezmortite, fiindca unele texte chiar "dau bine“, au substanta..

Gratie colaborarilor pe ici - colo se mai aude si putintel rock. Ca de exemplu in piesa Duet care spune „Vreau sa fug/Sa fug de ele/De amantele mele/De frustrarile mele“. Textele Tapinarilor - „pentru intelectuali“ cum le definesc fanii lor - au teme variate. De la „un ungur mic care si-a schimbat arealul“ la  „Spune-mi Doamne ca tu stii/Cum e sa ai un copil de Craciun/Doamne insa tu nu stii/Cum e sa-ti convingi nevasta /Sa se lase de tutun“. Discutia respectiva cu Dumnezeu se termina cu intrebarea "de ce Sf. Petru are rol de secretara?“.

Dincolo de piesele "subtiri" ca orchestratie exista si momente acceptabile, ca de exemplu Sunt fericit si chiar si Dumnezeu Trist, in care trompeta lui Mihnea Blidariu de la Luna Amara este cat se poate de binevenita.  Cateva din piesele Tapinarilor suna mult mai bine live decat pe disc. „Nu dau doi bani/Pe doua tate bronzate/Doua puncte de sudura/Ce corecteaza/Mama natura“ poate avea un oarecare sarm atunci cand e cantata live, dar pe disc poate suna dubios. Esti frumoasa (dar te strica fata) e in aceeasi categorie la fel ca si Suturi. Melodii care datorita orchestratiei minimale atrag atentia asupra textului. Care e potrivit pentru concerte, nu de defalcat in castile de acasa. 

Viitorul single al Tapinarilor, Dulce inconstienta, este unul din momentele reusite ale celor doua voci. „Si toata lumea imi spune/ sa stau sa chibzuiesc/iar eu merg mai departe/merg fara sa gandesc“, are cate ceva din caracteristicile unei piese care ar merge la radio. Numai ca, normal ar fi fost ca piesa sa promoveze discul, nu invers. Florin Chilian e prezent pe Embargo pe creier, unde face o treaba buna, iar una din cugetarile baietilor etalate in piesa omonima este strasnica: „Ai observat.. cat de frumos tu ai plecat /Iar ea continua sa doarma /Pe jumatatea ei de pat“


Tapinarii si-au creat un look de oameni simpli. Naturali. Cu umor. Mai mult sau mai putin reusit. Love it sau hate it. Pentru cine n-a auzit inca de ei si are curiozitatea sa-i descopere, acest album pica la tanc. Daca ati auzit de ei si va lasau indiferenti, nici acest disc n-o sa aibe darul de a va schimba perceptia. Costa numai sapte lei, deci nu e o gaura prea mare in buget.